CRONACHE 3 1. Ulisse è i Lestriconi 2. U maldestinu di Vannina 3. U 5 aprile 1725, nascia Pasquale Paoli 4. L'Accademia di i Vagabondi è altre "accademie" bastiacce 5. Ghjiseppu Masseria è a citadella d'Aiacciu 6. E duie battaglie di u Borgu 7. E calze di seta 8. E coccarde "turchine, bianche è culor di rosa" 9. Da Buonarroti à Feltrinelli 10. Guarciu è braccimozzu" 11. Quandu Lucca Antone Viterbi dighjunava à morte 12. Paganini in Corsica (?) 13. Gnaziu Caraffa è u figliolu 14. A plutunata di Ghjiseppu Fieschi 15. Un aventurieru capicursinu: Leunettu Cipriani 16. Vezzani: "Quel gran Cesaro" 1. Ulisse è i Lestriconi A' chì vole sapè l'urigine di a bandera corsa è di u "Dio vi salvi regina", Petru Antonetti dice tuttu in u so libru: "Le drapeau à tête de Maure (éd. La Marge, Aiacciu 1980). Dopu à una cerca longa è aggalabata, à una analisa minuziosa, dimu scientifica, u storicu vi face sapè a verità. Hè certa chì ùn si finisce mai di scrive a storia. Ci hè sempre qualcosa à truvà. Ma, ista volta, serà difficile di fà megliu. Noi avimu lettu. Noi sapimu. Avà à voi tocca. Oghje fermemuci una stonda à u capitulu chì hà per titulu: Ulysse à Bonifacio? (pp 63-69). Issu titulu finisce cù un puntu d'interrugazione. E' ghjè nurmale. Si sà cusì pocu d'Omeru, u famosu puetu grecu autore di l'Iliade è l'Odissea, chì, per circà u veru in i so scritti hè quant'è circà u pelu in l'ovu. Omeru, ùn si sà quand'ellu hè natu, nè induve. Forse sette à ottucentu anni nanzu à Cristu in una cità di a costa asiatica di punta à a Grecia. Sia cum'ella sia, i so scritti restanu, chì tandu i Grechi venianu d'inventà una scrittura alfabetica più capiscitoghja chè l'antichi zifri nantu à mattoni. L'Odissea conta a navigazione, in u Mediterraniu, d'Ulisse, l'eroe legendariu chì avia cunquistatu a cità di Troia servendusi di un cavallu di legnu. U decesimu cantu di l'Odissea dice chì Ulisse parte da l'isule Aoliane, isule chì si trovanu sopra à a Sicilia, è navigheghja sei ghjorni è sei notte, à forza di rame, chì, quantu à mè, ventu tandu ùn ci ne era. Secondu i calculi, porebbi esse ghjuntu in Corsica, è a descrizzione di i lochi face pensà à Bonifaziu. Eccu u racontu: "U settesimu ghjornu - hè Ulisse chì parla - ghjunghjimu à u paese di i Lestriconi, duve u pastore chjama u pastore. Quandu unu rientre, l'altru sorte, è risponde. Custì, un omu aggalabatu purebbi vince duie paghe, una à fà pasce i boi, l'altra e pecure bianche, chì e strade di u ghjornu passanu arrente à quelle di a notte. "Intrimu in un portu cunnusciutu da i marinari. Un doppiu elpale, scuscesu è senza scheze, l'atturnieghja. A mio flotta passa, è i battelli sò affunati fiancu à fiancu, in fondu di u portu, duve l'acqua hè liscia, senza maretta, senza una riviglia. Dapertuttu, un calmu biancu. "Eiu mi ne stò versu l'entrata, è leiu u mio battellu neru à un scogliu pinziu. "Da nantu à issu scogliu, ùn vegu à nimu. Di bestiame o di ghjente, mancu vistiga. Un' vegu chè un fume luntanu. "Scegliu dui omi è un araldu, è i mandu per sapè à chì manghjador di pane appartene issa terra. Partenu, è piglianu una carraghja chì servia per falà in cità u legnu di l'alte muntagne. "A' l'entre di u borgu, scontranu una giuvanuttona chì andava à piglià l'acqua à a surgente di l'Orsu, una funtana limpida chì dissitava quelli di a cità. Era a figliola di Antifadesiu u Lestrigonu. S'avvicinanu, è dumandanu u nome di u rè chì guverna issu populu. Subitu, ella li face vede l'alti tetti di a casa paterna. "Entrenu in u castellu, trovanu una donna tamant'è una muntagna, è si piglianu di spaventu. A donna, da l'agora, chjama u maritu, u famosu rè Antifadesiu, chì ùn hà chè una premura: scucculalli senza pietà. Inguanta unu di i trè omi, u scuccula, è ne face a so cena. L'altri dui scappanu è ghjunghjenu à i battelli. "A' l'ughjule di u rè, i rubusti Lestrigoni, più giganti chè omi, correnu è, da nantu à l'elpale, lampanu pentoni nantu à i battelli. Da u portu si alza u fracassu di l'omi scucculati è di i battelli sfracellati. "I Lestrigoni, dopu à avè infilzatu l'omi cum'è pesci, i si portanu per un orribile pranzu. "Mentre chì in fondu di u portu nasce u sterminiu, eiu - hè sempre Ulisse chì parla - eiu, nantu à u mio battellu neru, cacciu a spada pinzia, è tagliu e fune. Dicu à a mio ghjente di dassi di rimenu, è di fà vugà e rame, s'elli a si volenu francà. Videndusi a morte à l'ochji, si danu di curaggiu, è ramanu à fà schjumighjà u mare. O gioia, chì simu salvi! Ci alluntanemu, ma quallà tutta a squadra hè distrutta." ... Quessu hè u racontu di u puetu grecu. Allora? Ulisse serà ghjuntu o nò in issu fondu di a Corsica, chjamatu più tardi Bonifaziu? Secondu a descrizzione omerica, l'affare hè pussibile. Issu portu chjusu, cù una entrata stretta, atturniatu d'elpali, pò esse Bonifaziu. A figliola di u rè, falava à piglià l'acqua for di cità, à a funtana di l'Orsu. Or sapimu chì ùn ghjè tantu (1924) chì i Bunifazini anu l'acqua in citadella. Nanzu, falavanu à piglialla à levante, à a funtana di Longone, versu u Campu Rumanellu. Iè ma u nome di issa funtana? Un' ci scurdemu chì, sinu à quattrucentu anni fà, l'orsi ci eranu in Corsica. Resta à spiegà a prisenza di i giganti. A' a fine di u seculu XIX, u naturalistu Charles Ferton (1856-1921) assicurava chì, à u Neoliticu, una pulazione campava nantu à u situ di Bonifaziu. L'archeologhi Lanfranchi è Weiss, anu scupertu in Araguina, in una sappara, ghjustu avanti di ghjunghje in Bonifaziu, u scheletru sanu di un una donna sepolta ottu à novemila anni fà. Issa donna era piuttostu chjuca. Misurava un metru è cinquantacinque. Per avà, ùn ci hè nisunu indiziu d'omatali chì averebbinu campatu in issi lochi. Un altru archeologu, Roger Grosjean, hà pinsatu à una assimilazione trà e stantare è i Lestrigoni. Stantare, in Corsica suttana, ci ne hè forse millaie. Certe sò semplici panculi arritti. D'altre, sò vere statue chì riprisentanu guerrieri armati di sciabule è stiletti. Isse statue, misuranu da dui à trè metri, è datanu - à pocu pressu - da l'epica chì Ulisse girandulava in u Mediterraniu. Hè vera chì e statue ùn si muvianu, è ùn manghjavanu micca l'omi! Ma, sì isse statue sò cusì grande, pò dassi ch'elle riprisentinu omi veradimente grandi. Custì, ùn ci hè chè l'archeolugia chì - forse! - un ghjornu, disciuplicherà l'affare. In tantu, ùn ci scurdemu chì l'Odissea hè un racontu legendariu. Omeru era un puetu chì hà racoltu tutti i stalvatoghji, tutte e fole, chì d'altri pueti avianu contu da anni è seculi. I navigadori, chì giravanu mari è mondi, infiurittavanu ancu di più. Allora, per sapè u veru in u racontu d'Omeru, per avà hè qunat'è circà... à Pasqua di maghju. Petru Antonetti finisce u so racontu dicendu: "L'énigme est loin d'être résolue. Du reste, les spécialistes ont proposé soit Castellamare, soit Gaète, soit "la région de Formies, au sud du Latium, à la limite de la Campanie". Pour l'identification avec Bonifacio, l'argument le plus solide resterait celui de la présence des hommes sur le plateau de Campo Romanello découverte, dès 1898, par Charles Ferton, et qui remonterait au néolithique. Mais les découvertes de MM. Lanfranchi et Weiss, sur le site de l'Araguina Sennola, ne confirment en aucune façon le cannibalisme des Lestrygons. le problème attend donc toujours une solution, d'où le point d'interrogation que j'ai ajouté au titre de cette étude." 2. U maldestinu di Vannina U 10 aostu 1563, in Marseglia, Sampieru Corsu tumbava a moglia. Avia 65 anni, Vannina ne avia 35. L'avia spusata quand'ellu ne avia 47 è cumandava e Bande corse à u serviziu di u rè di Francia; ella, figliola sola di u principale signoru di a Corsica suttana, era tandu una zitella di 17 anni. In u 1563, Sampieru è Vannina stavanu in una casa rigalata da u rè di Francia "size aux faulx bourgs de notre ville de Marseille... avec son jardin et dépendances, pour s'y retirer avec sa femme et y faire leur résidence et en jouir durant la vie d'icelluy Sampiero". Avianu dui figlioli è ùn mancavanu di nunda. Perchè Sampieru hà tombu a moglia? René Emmanuelli, u megliu specialistu di a storia corsa di l'epica, conta chì, quattru anni dopu à u trattatu di u Cateau-Cambrésis, Sampieru era andatu in Algeri è in Custantinopuli, cù a speranza d'avè un aiutu per scaccià i Genuvesi da Corsica. S'era imbarcatu in Marseglia u 28 ghjugnu 1562. Avanti di parte, avia datu à Vannina una procura per ch'ella possi amministrà tuttu ciò ch'elli pussedianu è, tantu da a parte di u maritu chè da a parte di a moglia, ci era una furtuna. Menu di dui mesi dopu à a partenza di Sampieru, Vannina intraprende una seria d'operazioni finanziarie per realizà una grossa somma di denari. Vende giuvelli è crediti chì appartenianu à u maritu. Di ciò chì ghjera in casa, vende tuttu ciò ch'ella pò vende. E' a roba ci era. Si sà ancu ch'ella vendì 4OO metri di drappu. Sampieru, tandu, era sempre in Algeri. Da Marseglia, duv'ellu avia assai amichi, Corsi pè u più, li facenu sapè chì a moglia era in traccia di viutà a casa. Subitu, face parte à Antone di San Fiurenzu, chì u seguitava dapertuttu, denduli una procura chì rivucava quella data à a moglia. I novi procuratori éranu trè: Antone di San Fiurenzu, Tumasgiu Lenche (unu di i principali di a culunia corsa di Marseglia) è Michelanghjulu Ombrone, secretariu di Sampieru è stitutore di i figlioli. Sampieru avia cunfianza in Michelanghjulu Ombrone. Si sbagliava. Quellu u tradia, essendu un spione à u serviziu di i Genuvesi chì tenianu à sapè ciò chì Sampieru contava di fà in l'affari di Corsica. E precauzioni pigliate da Sampieru ùn impediscenu micca à Vannina di cuntinuvà e so manuvre. D'altronde era troppu tardi, chì a moglia avia digià ammassatu un capitale in soldi. Vannina dumanda , è ottene, un passaportu per andà in Genuva, valevule per trè persone: ella, u più chjucu di i figlioli è Ombrone. Chì li dà u salvacundottu hè u guvernatore di Marseglia, un amicu di Sampieru, chì forse ùn si dubitava di nunda. Vannina manda in Genuva tutti i mobuli ch'ella ùn avia pussutu vende è, à a fine di nuvembre, imbarca cù u figliolu è cù Ombrone. Quandu Antone di San Fiurenzu hà nova di a partenza, busca duie tartane, duie barche rapide, è si stippa à u battellu di Vannina. Nantu à una di e barche, hà cun ellu dodeci Corsi armati è pronti à tuttu. U battellu di Vannina hè raghjuntu à u capu d'Antipoli. Ci deve esse stata una baruffa postu chì si sà ch'ellu ci fù un feritu. Antone di San Fiurenzu face chjude à Vannina in u castellu d'Antipoli, fendu crede ch'ella cumpuluttava per mette à Marseglia in manu à i Genuvesi. A' u mese di marzu, Vannina hè mandata in Marseglia è curata in cuntinuvu. Malgradu issa surveglianza, cumbricculeghja sempre. Riceve un capitanu genuvese è un nobile Spagnolu, u marchese Fernandu da Silva, chì s'incaricheghja di fà passà lettere in Genuva. Dumanda un passaportu per parte: ella è, ista volta, i dui figlioli. Da Genuva li mandanu un battellu, ma ùn li riesce à parte chì a curavanu à picciolu. Frà tempu, Antone di San Fiurenzu avia prucessatu à Vannina per trè mutivi: tradimentu, abbandonu di u dumiciliu cunghjucale, è adulteriu. Vannina, ella, dumandava chì a surveglianza pianti, è chì Ombrone sia cacciatu da prigiò. U tribunale decide chì l'affare hè puliticu è si dichjara incumpetente. U guvernatore di Marseglia ne face altrettantu. Simu à u mese di maghju, è u Parlamentu manda tuttu issu mondu in Ecchisi. In Ecchisi, Vannina è i figlioli sò alluggiati da u primu usceru di u Parlamentu. Ombrone hè liberatu è si ne và in Genuva. Antone di San Fiurenzu hè cundannatu à una emmenda per falze accuse, è à i danni è interessi. U 14 maghju, Sampieru rientre da Custantinopuli. U so viaghju era statu un fiascu: ùn avia buscu nunda cum'è aiutu per fà a cunquista di a Corsica. Sbarca di seratinata in Marseglia è và subitu in Ecchisi. Passa a nuttata davanti à a casa di u primu usceru duv'ella stava Vannina. A' l'alba, accumpagnatu da sette o ottu pistuleri, entre in casa per forza. U parlamentu intervene. Qualchì ghjornu dopu, Vannina accetta di seguità u maritu, è Sampieru dà a so parulla ch'ellu ùn li ferà nisun male. Moglia è maritu ritornanu in Marseglia. U primu aostu, davanti à nutaru, Vannina ricunnosce ch'ella hà sciuppatu a furtuna di u maritu per un valore di 12.000 scudi - un valore enormu - è iputecheghja a soia a furtuna per rimbursà à Sampieru. Cù issu attu, avimu cunfirmazione chì Sampieru era riccu Prestava soldi à a cità di Lucca, è ne investia in Genuva, chì ghjera tandu a prima cità finanziaria d'Europa. Qualchì ghjornu dopu issa signatura, u 10 aostu, Sampieru tomba a moglia è e so duie cameriere. Dicenu chì Vannina hè stata strangulata. D'altri pretendenu ch'ellu l'hà tomba à stilettate. Sampieru interra e trè donne è si vanta ancu di u fattu. U riprisentante di a Ghjustizia in Marseglia, amicu di Sampieru, face nice di ùn sapè nunda, ma u parlamentu dumanda l'apertura di una infurmazione. Allora Sampieru si ne và à a Corte di u rè di Francia. U storicu De Thou (1553-1617) dice ch'ellu hè statu mal ricevutu da Catalina di i Medici, è chì ellu, spetturicciendusi, è fendu vede e ferite ricevute à u serviziu di a Francia, disse: "Qu'importe au roi de France de savoir si Sampiero a bien ou mal vécu, et comment il s'est comporté avec sa femme". E' De Thou aghjunghje: "Ces paroles prononcées par un homme féroce mais qui avait rendu de très grands services au roi, adoucirent un peu les courtisans, que cette action avait indignés, et il obtint par ce moyen qu'on ne lui fit point son procès". Grazia à Catalina di i Medici, Sampieru hà ottenutu ciò ch'elli chjamavanu: "des lettres d'abolition", volesi dì chì assassiniu ùn ci ne era statu. Un' emu ancu rispostu à a quistione: "Perchè Sampieru hà tombu a moglia? Parechji anu pretesu ch'ellu l'hà tomba per patriutisimu, è ghjè vera ch'ellu ci hè tradimentu. Sampieru avia ghjuratu di scaccià i Genuvesi da Corsica è a moglia si n'andavanu à stà in Genuva. Issa spiegazione imbellisce l'affare. Un' si tratta più d'assassiniu, ma di virtù. Sampieru diventa un eroe chì mette l'interessi di a patria più in altu chè l'interessu persunale, familiale, sentimentale. Ma allora, perchè avè tombu e duie cameriere? E' po ùn ci scurdemu ch'ellu avia soldi investiti in Genuva, è custì u patriutisimu ùn ci intrava. Bisogna dunque à circà un'altra spiegazione, è ci n'hè una chì pare a più logica, a più semplice: hè chì Vannina tradia u maritu cù un'altru omu, chì issu tradimentu Sampieru l'hà sappiutu dopu ghjuntu, è chì e duie cameriere eranu complici di l'amore di Vannina. Ma e prove, dicerete? Prove ùn ci ne hè, nè in un sensu, nè in l'altru. Ma chì Vannina era una capuchjina, avimu una testimunianza di l'epica. U diplumaticu francese Raymond de Fourquevaux (v.1508-1574), chì avia 19 anni di più chè Vannina, hà scrittu chì a donna "n'avait dans sa tête pas plus de tenue qu'il ne faut", è chì Sampieru n'hè ghjuntu à tumballa "par quelque juste dépit". U magistratu francese De Thou, amicu di u primu figliolu di Sampieru, De Thou chì avia 10 anni quandu Sampieru hà tombu a moglia, dice in a so Storia chì Vannina era una donna legera, mutevule, è ch'ella ùn pensava chè à una cosa: avè una vita più libera. Brantôme (v.1540-1614), chì avia à pocu pressu una decina d'anni di menu chè Vannina, nipote di Mma Dampierre chì pruteggia à Sampieru à a Corte di Francia, hà messu à Vannina in u so famosu libru: "Des Dames galantes": "J'en ay ouy parler d'un brave et vailant capitaine pourtant, qui, ayant eu quelque soupçon de sa femme, qu'il avait prise en très bon-lieu, la vint trouver sans autre suite, et l'estrangla lui-même, de sa main, de son écharpe blanche, puis la fit enterrer le plus honorablement qu'il put, et assista aux obsèques habillé en deuil, fort triste, et le porta fort longtemps ainsi habillé: et voilà la pauvre femme bien satisfaite, et pour la bien ressusciter par belle cérémonie". "E' Brantôme aghjunghje: "Il en fit de même avec une Demoiselle de sa dite femme qui lui tenait la main à ses amours". Avimu dunque à fà à una donna di 35 anni, capuchjina - nerveuse et mythomane, dice René Emmanuelli - è à un omu di 65 anni, viulente, brutale, più aspessu fora chè in casa, fora à fà u so mistieru: quellu di tumbà. 3. U 5 aprile 1725, nascia Pasquale Paoli U 5 aprile 1725 nascia, in Merusaglia, Filippu Antone Pasquale Paoli, figliolu di Ghjacintu Paoli è di Diunisa Valentini. Iè, u 5 aprile 1725. Un' pare mancu vera ma, per anni è anni, ùn ci hè statu manera di sapè a data esatta di a nascita di u Corsu u più celebre, u più cunsideratu, u più caru, Pasquale Paoli. Micca solu u ghjornu, ma ancu u mese, è ancu l'annu. Voltaire è Boswell dicianu 1726, Gregorovius è Tommaseo dicianu 1724, Fontana dicia 1725 o 1726. Un scrittu di u 26 aprile 1786 dice: "C'est aujourd'hui que Paoli entre dans sa soixante-unième année", ciò chì face pensà ch'ellu serebbi natu u 25 aprile 1725. Issu scrittu hè d'un giovanu chì ùn avia ancu 17 anni è ghjè quasi una maraviglia chì u solu sbagliu sia nantu à u ghjornu di u mese. Issu giovanu si chjamava Napulione Buonaparte (1). Quandu, u 31 aostu 1889, ottantadui anni dopu à a morte di "Babbu di a Patria", a cascia fù esumata in Londra per esse purtata in Merusaglia, anu messu nantu à issa cascia una lastrina in piombu cù una scrizzione. Ci era a data di a nascita: 5 aprile 1725, è a data di a morte: 5 ferraghju 1807. PASCAL DE PAOLI CORSORUM OLIM SUPREMUS DUX ET MODERATOR NATUS DIE V APRILIS ANN. DOM. 1725 VITA FUNCTUS LONDINI DIE V FEBRUARII AN. DOM. 1807 Issa scrizzione ùn hè micca stata fatta à lallera. Qualchì annu dopu, in u 1896, a data hè cunfirmata cù a scuperta di una lettera di Paoli, publicata da u BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES HISTORIQUES ET NATURELLES DE LA CORSE. U 20 aprile 1802, da Londra, Paoli scrivia à u so amicu Ferrandi: "Sebbene dal cinque di questo mese sia entrato nel 78mo anno, non manco di far progetti". Hè bella chjara, Paoli hè natu u 5 aprile 1725. Ghjè ellu stessu chì a dice à Ferrandi. E', malgradu i so 78 anni, ùn era micca bambulu. Durante anni è anni, nisunu mette in dubitu a data di u 5 aprile. A ritene u sapiente bibliotecariu bastiacciu Filippu Caraffa, è Felice Guelfucci, niputinu di Padre Bonfiglio Guelfucci, a dà in a rivista LA RUCHE (1872) . Purtantu, di issa data di nascita si ne avia torna da parlà. In u 1926, Paulu Graziani, direttore di l'Archiviu di Corsica, scrive à u presidente di u Cunsigliu generale: "Monsieur le Président, J'ai l'honneur, infiniment agréable, de vous faire part d'une découverte qui, j'en suis sûr, ne manquera pas de présenter à vos yeux, ainsi qu'à ceux de MM. les membres du Conseil général de la Corse, le plus haut intérêt et de vous causer le plus profond plaisir. "J'ai, en effet, eu la bonne et toute récente fortune, de retrouver l'acte de baptème original de Pascal Paoli et j'ai tenu à réserver à la haute Assemblée départementale la primeur de cette nouvelle. Ce ne sera point une des moindres joies de ma carrière de chercheur que d'avoir pu mettre la main sur un document de cette importance. "Jusqu'ici, la date exacte de la naissance du grand Paoli était ignorée. Ni Boswell, ni Ambrogio Rossi, ni Arrighi, ni Bartoli, n'ont pu la préciser. L'inscription elle-même que porte la plaque de plomb soudée sur la partie supérieure du cercueil, contient une erreur de quantième. Désormais on pourra fixer avec certitude au 6 avril 1725, la date de la venue au monde du héros corse. Le document est aux archives départementales de la Corse et c'est moins le Conservateur de ce dépôt, que le curieux d'histoire corse, qui est heureux de vous communiquer, Monsieur le Président, ce résultat appréciable de ses investigations. "J'espère parvenir à mettre à jour d'autres documents intéressants et pouvoir commencer ainsi à réaliser la rêve d'un petit musée des archives corses qui, dans notre cité d'Ajaccio, permettrait au public d'avoir sous les yeux quelques-unes des sources de notre histoire. "Je joins à cette lettre une copie suivie d'une traduction de l'acte de baptème, extrait du registre des baptèmes de Santa Reparata de Morosaglia, que j'ai retrouvé mutilé mais heureusement intact quant à la grande date historique..." Dunque Paulu Graziani avia scupertu l'attu di nascita di Pasquale Paoli. Issu attu dicia chì, u 7 aprile 1725, u "parrochju" di Merusaglia avia battizatu à Antone, Filippu, Pasquale Paoli, figliolu di Ghjacintu è di Diunisa, natu "die antecedente", ciò chì vole dì "u ghjornu nanzu". E' u ghhjornu nanzu era u 6 aprile. Allora, chì pensà? Tanti anni fà, aghju interrugatu à Geniu Grimaldi chì avia cunnusciutu à Graziani. Mi hà rispostu: "Mr Paul Graziani était archiviste départemental à Ajaccio. Je le voyais souvent car il appartenait au Comité Directeur du P.C.A. dont j'étais alors le secrétaire-général. Ce pauvre Graziani! c'était un homme charmant, sociable, rieur, quelque peu naïf, aimant la danse et les plaisirs, et, malgré cela, confit en dévotion, et, bien qu'il fut chartiste, il n'avait pas le sens de l'histoire". Di quellu attu di battezimu scupertu da Paulu Graziani, u direttore di CORSICA ANTICA E MODERNA (2) ne fece a publicità in u 1932, è po ùn si ne hè più intesu parlà. Ci serà statu un sbagliu di u prete? Serà statu un falsu? Si pò ancu pensà à una burla fatta à u corciu Graziani. Quellu chì devia sapè u veru, era forse Yvia Croce, amicu di Graziani, ma chì publicandu a so Antolugia in u 1929, dà a vera data di nascita di Pasquale Paoli: u 5 aprile 1725. (1) NAPOLEON: "Oeuvres littéraires", Soc. Encyclopédique française, Paris 1967, I 29. (2) Francesco GUERRI, "La data di nascita e la data di morte di Pasquale Paoli (6 aprile 1725 - 5 febbraio 1807)", in "Corsica Antica e Moderna", I.2, marz.-apr. 1932. 4. L'Accademia di i Vagabondi è altre "accademie" bastiacce U primu nuvembre 1749, u marchese di Cursay, cumandante di e truppe francese mandate in Corsica per cunservà l'isula à a Republica di Genuva, rimettia in attività una anziana sucietà litteraria bastiaccia: "L'Accademia di i Vagabondi". * * * Di a prima sucietà, creata quasi un seculu nanzu, si sà pocu ma, pianu pianu, ghjunghje qualchì infurmazione. Ne anu parlatu: Petru Morati in a so "Pratica Manuale" in principiu di u seculu XVIIImu, Ghjuvan Carlu Gregorj in l'edizione di a Storia di Corsica di Filippini in u 1831, Mario Roselli Cecconi in u 1934 in "Corsica Antica e Moderna" è, in u 1983, u prufessore Petru Antonetti in una cumunicazione nantu à u puetu bastiacciu Sebastianu Carbuccia, fatta in un cullocchiu in Bastia (BSSHNC 645). Si po accertà oghje chì l'Accademia di i Vagabondi fù eretta in Bastia in u 1659 da Mgre Carlo Fabrizio Giustiniani, un Genuvese vescu di Mariana (1656-1682). Avia a pretensione di esse indipendente da u putere civile ma hè certa chì u guvernatore a ghjustrava: quandu, in u 1575, Carbuccia fece stampà e so puesie in Venezia, li fù rimpruveratu d'avella fatta senza permessu. I guvernanti si sò sempre misfidati di i pueti. Senza vulè fà paragoni, ramintemu chì quandu, 25 anni nanzu, in Parigi, unipochi di letterati piglionu l'abitutine di fà adunanze, Richelieu, cù a scusa chì a lingua francese avia bisognu di esse disciplinata, i sottumesse arrulenduli in l'Accademia francese. Mgre Giustiniani deve avè decisu d'istituisce l'Accademia pocu dopu à esse ghjuntu in Bastia. Elettu u 19 nuvembre 1656, era statu cunsacratu u 16 ghjennaghju 1657. U canonicu Casanova, in a so Storia di a Chjesa corsa dice chì, di i veschi di Mariana, fù unu di i megliu. Di issa Accademia cunnuscimu dinù i nomi di certi membri: . Girolamu Biguglia, natu in Bastia in u 1618, apprezzatu in Roma cum'è ghjuriconsultu è puetu; . Ghjuvanni Banchero, storicu è puetu; . u puetu Francescu Canari; . Quirinu Casanova, d'Orezza, chì, malgradu ch'ellu fussi cecu, avia cumpostu opere impurtante; . u Ghjesuitu Marcu Gentile, di Bastia, predicadore di fama; . Carlu Montecatini, di Bastia, capitanu di e milizie è puetu; . Sebastianu Carbuccia, duttore in legge è puetu, digià citatu; . più un Levanto, un Luri, un Poggi. * * * Perchè issu nome di Accademia di i Vagabondi? U storicu Francescu Ottavianu Renucci dice chì l'Accademia era indipendente cum'è quelle d'Italia, è aghjunghje: in a lista ch'aghju esaminatu ùn ci hè u nome di u guvernatore di a Corsica, nè cum'è membru, nè cum'è prutettore, è ghjè forse per istu mutivu, ch'ella si chjamò di i Vagabondi. U barone Galleazzini, in u primu numeru di u BULLETIN DES SCIENCES, dice: "Notre "Accademia di i Vagabondi" ainsi désignée, peut-on dire, parce que la plupart de ses membres étaient destinés, par suite des guerres continuelles, à parcourir l'Europe, pour y chercher les écoles de droit ou de médecine qui leur manquaient dans leur pays." In quantu à Petru Antonetti, hè piuttostu di u parè di Renucci chì face di u qualificativu di "vagabondu" u sinonimu di "indipendente". Ma aghjunghje: "Mais il se pourrait aussi que l'épithète suggère que l'Académie n'a pas de siège fixe et qu'elle se réunit, selon l'humeur et l'occasion, au domicile de l'un de ses membres, ou même de l'un de ses amis. Il se pourrait enfin, que l'épithète comporte une connotation péjorative (qui a subsisté dans la langue parlée contemporaine), qui en ferait un équivalent de notre "fainéant". Si l'on s'étonne du dernier sens, il suffit de rappeler, comme le faisait F.O. Renucci, que les Académies d'alors portaient des noms "singuliers et bizarres" tels que "Umidi", "Infarinati", "Insipidi", "Lunatici". On pourrait ajouter à cette énumération de Renucci, "Eccitati", "Oziosi", "Sregolati", "Stravaganti", etc." * * * L'accademia di i Vagabondi, pare ch'elli abbianu pruvatu à falla rinasce, forse versu u 1720. Quand'ellu scrive à u so ministru, u 4 nuvembre 1749, Cursay dice "qu'il vient de rouvrir une Académie fermée depuis plus de trente ans". Sì u fattu si hè realizatu in u 1720, e pruduzzioni litterarie devenu esse state poche o micca, chì ùn ne resta traccia. U marchese di Cursay era ghjuntu in Corsica à a fine di maghju di u 1748 cù 400 suldati francesi è spagnoli, per via chì u rè di Francia avia prumessu di aiutà a Republica di Genuva à cunservà a Corsica minacciata da l'Inglesi è da i Sardi. Issu Cursay era un omu strasurdinariu. In pocu tempu, riescì à discute cù i capipatriotti è à sustituissi, in l'internu di l'isula, à l'amministrazione genuvese. Hè vera chì i Corsi, per fà dispettu à Genuva, eranu pronti à accettà l'ordini di u rè di Francia. Di dicembre 1748, Cursay pudia scrive: "Je suis plus maître du peuple qu'on ne l'est dans Paris". Hà ristabilitu a ghjustizia, hà principiatu à migliurà l'ecunumia è, in più, volse occupassi di struzzione è cultura. Pare ch'ellu avissi prumessu una Università chì i Corsi ùn avianu mai pussutu ottene. S'hè occupatu di teatru, volse una stamperia, è u primu nuvembre 1749 inaugurava l'Accademia di i Vagabondi. Per ciò chì cuncerna a stamperia, anu dettu ch'ella era a prima à esse stabilita in Corsica per via chì si leghje in l'Almanaccu "In Bastia, nella stamperia dell'Accademia, 1750, con licenza de'superiori" è chì a publicazione di sunetti in l'onore di a nascita di u duca di Burgogna, porta: "In Bastia, nella stamperia di Giov. Marco Artaud, stampatore dell'Accademia di Corsica, MDCCLII". Per essene sicuri, bisogna à circà altre prove. * * * Vistu a cunfianza chì i Corsi avianu in Cursay, per via chì si facia bellu cù i patriotti chì luttavanu i Genuvesi, si pudia pensà chì l'Accademia averebbi gran successu. I primi membri eranu tredeci: . Prutettore, Cursay. Accademichi: . u Reverendu Astolfu Astolfi, pievanu di Casacconi, decanu; . u Reverendu Duttore Ghjacumu Semidei, di Brandu; . Paulu Ghjuvanni Poggi; . l'abbate Paulu Antone Bonaldi; . U Reverendu Paulu Maria Casta, rettore di Barrettali; . U Reverendu Don Antone Matteu Boziu, abbate di Cinarca; . Matteu Cristofari; . Francescu Antone Chevrier; . Ghjuvan Lucca Poggi, secretariu perpetuu; . Ghjiseppu Barbaggi; . l'abbate Ghjuvan Francescu Cristofini; . Luigi d'Herbain; . Francescu Watelot, scritturale di l'Accademia; dunque dece Corsi è trè Francesi, senza cuntà u prutettore. In u discorsu d'apertura, Cursay parlò assai di pace, "cette paix inopinée que vous voyez renaître est l'effet de l'héroïsme mnouveau qui était réservé au Roy qui vous protège; mille héros ont conquis les Etats; nul ne s'était encore consacré à la conquête de coeurs". U prugrammu per l'annu à vene cunsistia in un cuncorsu. U suggettu era: "Devoirs des sujets envers leurs souverains". Cum'è premiu, una scatula in oru, cù un ritrattu ( s' ella era pussibile quellu di u rè di Francia). L'attribuzione di u premiu si ferebbi pè a festa di San Luigi, festa naziunale francese, u 25 aostu. "On avertit que le discours, qui sera reçu en prose française, italienne ou latine, doit être d'un quart d'heure de lecture, d'une petite demi-heure au plus". Si trattava di un discorsu esternu. Per l'Accademichi, Cursay prupunia un altru suggettu: "L'établissement des lois et l'obligation de s'y conformer". L'avisu fù datu à tutte e cumunità. Quella di Bonifaziu si fece rimarcà dendu una risposta. Disse chì u so duvere à ella era di esse fida à a Republica di Genuva. L'iniziativa di Cursay ùn fù micca appruvata in Versaglia. Da u serviziu di l'Affari esteri, ricevì ista lettera: "Versailles le 20 décembre 1749.- J'ai reçu, Monsieur, la lettre que vous m'avez fait l'honneur de m'écrire le 4 du mois dernier, au sujet de l'Académie des Belles-Lettres que vous avez rétablie à Bastia, du discours que vous y avez prononcé et des prix que vous avez proposés. Le principe qui vous fait agir en cela est, dites-vous, de vous concilier les Corses et de les rendre, par conséquent, plus dociles à remplir les devoirs des sujets envers leur souverain. Mais vous n'avez pas fait attention qu'en voulant leur inspirer les sentiments qu'ils doivent avoir pour la République [de Gênes], vous les autorisez à former sans sa participation, un établissement qui ne doit émaner que d'elle et que vous leur ouvrez même une carrière pour débiter des opinions dangereuses sur la limitation de son autorité. Sa Majesté n'a donc pu approuver que vous ayez accepté la qualité de protecteur que cette Académie vous a offerte sans en avoir auparavant fait prévenir la République pour avoir son approbation, et son intention n'est pas que son portrait paraisse dans la boite que vous avez promise, à moins que le gouvernement de Gênes ne témoigne le désirer. Comme la réception des ouvrages n'a été indiquée que pour le mois d'août de l'année prochaine, vous aurez tout le temps de concerter avec M. Chauvelin - si tratta di l'imbasciadore di Francia in Genuva - la conduite que vous aurez à tenir à cet égard, supposé qu'il ne survienne point d'événement qui dérange ce que vous aurez projeté. Je vous recommande au surplus d'avoir toujours présente l'observation que je vous ai déjà faite plusieurs fois, que dans toutes les occasions qui se présenteront, avant de prendre un parti, vous devez bien examiner s'il ne blesse pas le pouvoir du souverain, parce qu'en ce cas, il convient que vous vous absteniez de tout ce qui pourrait fortifier les Génois dans l'opinion qu'ils ont, soit qu'elle soit fondée ou non, que vous êtes moins porté pour leur avantage que pour celui des Corses, quoique Sa Majesté n'ai eu d'autre objet en faisant passer ses troupes dans cette île que d'y établir la domination de la République. E' ghjè vera chì Cursay facia tuttu senza cunsultà u guvernatore genuvese, ciò chì spiega ch'ellu si avia buscu l'amicizia di i Corsi. Quandu a lettera di u 20 dicembre ghjunse in Bastia, Cursay avia cumessu un altru errore: avia permessu a publicazione di un Almanaccu per l'annu 1750 senza cunsultà u guvernatore. L'imprimatura l'avianu data i censori di l'Accademia di i Vagabondi, Francescu Antone Chevrier, è Ghjuvan Lucca Poggi. L'Almanaccu fù lettu cù minuzia da i Genuvesi, è ci truvonu affari chì ùn li cunvenianu. Per esempiu, l'annunziu di una Storia di Corsica scritta in francese da Chevrier, è soprattuttu u passu chì dicia chì i 500 Francesi si eranu accresciuti d'altri 1500 "che ad istanza dei popoli si compiacque Sua Maestà d'inviare". I Genuvesi si lagnonu à a Corte di Francia, è u 24 marzu 1750, Puysieulx, ministru di l'Affari esteri scrivia à Cursay: "Les Génois se plaignent de plusieurs imprimés qui ont paru en Corse depuis que vous vous êtes déclaré le protecteur de l'Académie de Bastia, et surtout d'un Almanach qui a pour titre "Almanach royal de Corse", dans lequel il est dit, page 151, "que le Roy a envoyé des troupes dans l'île à l'instance des peuples". Vous sentirez aisément qu'il est d'autant plus désagréable pour la République de voir imprimer un fait de cette nature, qu'il est absolument faux..." Rivenimu à l'Accademia di i Vagabondi, è à a distribuzione di i premii, prevista pè u 25 aostu, ma fatta u 23, ùn sapimu perchè. Eccu u racontu di M. l'abbé de Germanes, riprudutta da u canonicu Letteron: "Le 23 août, jour auquel avait été déterminé la distribution des prix, l'Académie de Bastia se rendit le matin en corps chez M. le marquis de Cursay, son protecteur, qui logeait dans la maison des Missionnaires, et de là à la chapelle de la Conception, dite des Français. M. Saporiti, évêque de Mariana, y célébra une messe pontificale pendant laquelle M. Bozio, abbé de Cinarca, un des académiciens, prononça le panégyrique de Saint Louis, dont on fut obligé de devancer la fête. Ce discours applaudi autant pour l'énergie des expressions que pour la sagesse de la morale, renfermait les éloges du roi de France, de la Sérénissime République et des ministres de ces deux puissances. "A vingt heures d'Italie, l'Académie se rendit avec son Protecteur à la salle des assemblées publiques: on ouvrit la séance par la lecture des statuts, après laquelle M. l'abbé Orticoni, un des premiers aumôniers du roi des Deux-Siciles, et directeur en tour, prononça un discours fort savant sur l'origine des prix et l'utilité de leur distribution. Jean-Luc Poggi, secrétaire perpétuel, lut ensuite en français et en italien, le discours qui fut couronné, dont le programme était: "Le devoir des sujets envers leurs souverains". L'abbé Bellet, membre de l'Académie des Belles-Lettres de Montauban, auteur de ce discours, reçut par procuration le prix assigné, qui consistait dans une tabatière d'or du prix de cinquante louis. "M. Chabaud, de l'Oratoire, professeur de rhétorique au collège de Boulogne-sur-Mer, et membre des Académies des Sciences de Villefranche et de Pau, qui avait concouru, balança quelque temps les suffrages de la Compagnie, et eût été couronné si elle avait eu deux prix à distribuer. "Ensuite, M. Chevrier lut une dissertation sur l'origine et les progrès de la tragédie, depuis les Grecs jusqu'à nous; M. Dherbain sur l'origine et les progrès du chant; M. Barbaggio, sur l'origine de la médecine; l'abbé Semidei sur la vie d'Agrippine, ouvrage de sa composition; M. Astolfi, doyen de la Compagnie, un poème sur la navigation; M. Xavier Poggi, un autre poème intitulé: "Voyage maritime". "M. de Cursay proposa pour le prix de l'année 1752 une médaille d'or d'un prix considérable en faveur de celui "qui décrirait avec plus de fondement, la vertu la plus nécessaire à un héros, avec une dissertation sur ceux qui l'ont été sans avoir la qualité pour laquelle l'auteur se déterminerait: on avertit qu'on recevrait le discours en prose italienne, française ou latine". "Le Protecteur proposa un nouveau prix en faveur de la Nation Corse seulement. C'était une médaille d'une valeur égale à la première qui devait être adjugée à celui d'entre les Corses qui démontrerait par des raisons et des autorités "quelle est la vertu la plus nécessaire à l'homme"....". In u 1751, l'Accademia di i Vagabondi tenia a so terza è ultima seanza. U rè di Francia avia datu l'ordine di festighjà in Bastia a nascita di u duca di Burgogna. Pè a circustanza, l'Accademichi fecenu quindeci sunetti, è scrissenu una pezza di teatru, "Il Trionfo dei Gigli": 450 rime, cù una musica di u signoru Herbain, ghjucata da attori venuti da Firenze è da Siena. U decoru riprisentava à Parigi è a Senna pè a prima parte, u palazzu di u Louvre pè a seconda. L'annu, e relazioni trà Cursay è u guvernatore genuvese si sò ingattivite. A' u mese di dicembre di u 1752, u rè di Fancia facia arrestà à Cursay. L'Accademia di i Vagabondi ùn esistia più. * * * Un mezu seculu dopu, u Sartinese Anton Ghjuvanni Pietri, fattu prefettu di u dipartimentu di u Golu u 3 marzu 1800, ebbe l'idea di fà rinasce in Bastia un associu di persone colte. Avimu a testimunianza di Poldu Hugo, u babbu di Vittoriu, ghjuntu in Corsica cù i so trè figliulucci. Scrivia à a moglia, restata in Parigi: "Au milieu des plaisirs honnêtes en tout genre, on cherchait encore des délassements dans la culture des belles-lettres. Quelques personnes se livraient à l'étude de la nature, qu'une société d'émulation favorisait..." A "société d'émulation" era un associu culturale chì s'occupava forse più di cummerciu è d'agricultura chè di puesia. U so veru nome era "Société d'instruction du Golo". L'inaugarazione si fece u 29 maghju 1803. Hè stata suppressa in u 1810, certi membri essendu cuntrarii à a pulitica di Napulione. A participazione di u babbu di Victor Hugo, un capubattaglione di 29 anni, era statu un studiu cù u titulu: "Des moyens de détruire dans ses larves le ver rongeur de l'olivier de Corse". * * * U 30 nuvembre 1818, Si tenia, in Bastia, a prima seanza di un novu associu di litterati, a "Société centrale d'instruction publique". U vicipresidente era Fredianu Vidau, un avucatu chì si era messu à a testa di a rivolta bastiaccia di l'11 aprile 1814 per dumandà a prutezzione di l'Inghilterra allora chì Napulione era in traccia di rinuncià à l'Imperu. I secretarii eranu: Salvadore Viale, Francescu Ottavianu Renucci, è Piu Casale. Salvadore Viale avia 31 annu. Scrittore è puetu, avia publicatu, l'annu nanzu, a "Dionomacchia", chì cuntene u sirinatu di Scappinu, a prima puesia in ligua corsa à esse stampata. Francescu Ottavianu Renucci, era di Peru Casevechje. Avia 51 annu. Prufessore, scrittore, storicu, era in traccia di cumpone una Storia di Corsica. In u so libru "La Maison des Viale" (Presses de la Renaissance, Paris 1985), Paul-Michel Villa, discendente di i Viale, conta ciò ch'ella hè stata issa prima seanza di a Sucietà d'Istruzzione: "Ils avaient été aidés par un sous-préfet dynamique et intelligent, le chevalier d'Eymard, qui encouragea et facilita leurs démarches... "Salvadore y lut un mémoire sur "L'encouragement aux exercices littéraires appliqués à la Corse", dans lequel il aborde d'emblée le problème essentiel pour les intellectuels corses: celui de l'identité culturelle de l'île par rapport à l'assimilation de la Corse par la France. Il n'est pas contraire à cette assimilation, puisque l'histoire a tranché; mais il dit qu'elle sera lente, longue et difficile. Il exalte d'autre part, le souvenir de Pascal Paoli, toujours lui, et rappelle fermement que la Corse attend encore que le gouvernement respecte le legs du "babbu" pour la création d'une université en Corse (Pasquale Paoli era mortu ondeci anni nanzu, è avia lasciatu soldi per riapre l'Università di Corti è fà una scola in Merusaglia). Les communications (di a sucietà d'Istruzzione) étaient en italien ou en français, les premières plus nombreuses de beaucoup. La Société publiait un Bulletin, où ces communications étaient réunies. Touchants bulletins, imprimés avec soin, sous leur couverture beige pâlie, et qui gardent l'air de sérieux et de modestie, mais de satisfaction aussi, dont ces messieurs entouraient leurs travaux. "La Société centrale d'Instruction publique était ouverte à l'extérieur. Dès 1819, Salvatore y fait inscrire Raffaello Lambruschini (scrittore è pedagogu talianu, natu in Genuva in u 1788); l'année suivante il y lira la communication envoyée par ce dernier de Figline sur le pouvoir de l'éloquence: "La déclamation considérée comme un des Beaux-Arts". En août 1821, c'est son frère Benedetto, en vacances à Bastia, qui y lira une "Comparaison entre les phénomènes du corps humain et ceux de la matière inorganique", premier témoignage que l'on ait sur son intérêt pour la recherche et la chimie. Salvatore y lira lui-même des poésies, ses interprétations du latin de Quinto Settano, ses premières traductions de Byron, une excitante nouveauté pour Bastia. "Mais elle ne sentait ni le renfermé ni l'érudition livresque, la petite bande qui, hors du palais ou des institutions publiques, cultivait les muses. Dès les beaux jours, on allait souvent à la campagne où, les uns et les autres, avaient des propriétés. C'était celle de Bistugliu, où le charmant, le mélancolique Anton Luigi Raffaelli aimait rêver en paix à sa fiancée, Elisa, dont la mort l'avait laissé inconsolable (Anton Luigi Raffaelli, magistratu è puetu, era di Tralonca. Lisa era morta allora ch'elli avianu da maritassi. Raffaelli hà dettu u so dulore in rime taliane: "Lamento sulla tomba d'Elisa"). Tous ses vers lui étaient consacrés, et il lui arrivait parfois de graver un sonnet sur l'écorce d'un arbre. "C'était celle (a pruprietà) de Vincenzo Biadelli, à la Marana, entre les communes de Borgo et de Lucciana (Biadelli avia fattu l'ufficiale in l'armate di a Rivuluzione è di l'Imperu. Puetu di cultura classica, avia fattu parte di l'Arcadia di Roma). Pour inaugurer un petit bâtiment dédié aux muses qu'il y avait fait construire, Biadelli y avait donné une grande fête champêtre au printemps de 1818. Le curé de Lucciana l'avait béni. On avait beaucoup mangé, bien ri, improvisé des vers. Comme Salvatore, Biadelli avait fait partie, dans sa jeunesse à Rome, de l'Académie de l'Arcadia, sous le nom d'Elio Dirceo. Pour prolonger le souvenir de la fête et de leur amitié heureuse, Salvatore composera ensuite un dithyrambe plein de charme et d'entrain où il évoquera les bonheurs de sa propre enfance à Ville di Petrabugno et l'air léger des collines de Bastia. "De cette heureuse petite bande, Salvatore paraît avoir été l'un des boute-en-train. Il aimait rire, plaisanter, et son humour s'exprimait facilement. Il ne reculait certainement pas devant le mots triviaux ou crus, et continuait à tourner, à l'occasion, des poésies burlesques qu'il lisait à ses amis, mais gardera soigneusement inédites. L'une d'elles commence ainsi: "Je vais chanter le cul de Monseigneur", l'autre est une variation sur les différentes sortes de pets et de leur effet sur l'environnement. Il s'amusait aussi à caricaturer les plus pompeuses des personnalités bastiaises. Le grotesque "Tagliabo", dans son manuscrit, est le procureur Juchereau de Saint-Denis. Il se moquait aussi, plus gentiment, de Giacamo Tarallo, dit Bandora, "poète et pharmacien", ou du chanoine Straforelli. L'une de ses poésies, qui décrit bien leur heureuse petite bande, s'intitule: "La compagnie des désoeuvrés" (di i Vagabondi?). 5. Ghjiseppu Masseria è a citadella d'Aiacciu U 17 uttobre 1763, Ghjiseppu Maria Masseria pruvava à toglie a cità d'Aiacciu à i Genuvesi fendu entre e milizie naziunale in citadella. Da u 1760, u guvernu di Pasquale Paoli era ricunnusciutu in tutta a Corsica for di i presidii duv'elli si mantenianu i Genuvesi. Era un fattu novu. Nanzu, in Pumonte, u guvernu naziunale ci avia digià un cummissaru, Santu Folacci, d'Eccica Suarella, cù Petru Maria Cacciaguerra, d'Appiettu, cum'è aghjuntu, ma ùn avianu nisuna autorità nantu à l'Istria, l'Ornanu è u Talavu duve Antone Colonna cumbricculava à prò di i Francesi, è ancu menu nantu à u Sartinese fidu à Genuva. Avà, l'affari eranu cambiati è, à u mese di sittembre, Paoli francava a foce di Vizzavona per urganizà l'amministrazione civile, ghjudiziaria è militare di e pruvincie pumuntinche in listessu modu chè in e pruvincie cismuntane. Fù tandu chì Ghjiseppu Maria Masseria decise di fà cade in manu à a nazione a citadella d'Aiacciu. L'Aiaccinu Ghjiseppu Masseria era un avucatu. Avia 48 anni. Maritatu cù una cugina carnale di Santu Folacci, avianu cinque figlioli. Eranu mesi ch'ellu cumpuluttava per occcupà a citadella è ne avia avertitu u generale Paoli per mezu di un cugnatu, Don Saveriu Cuttoli, pievanu d'Appiettu. Omu hà l'impressione di una reta antigenuvese tesa in e vicinanze d'Aiacciu, cumpresu u bassu Cavrese duve, dui seculi nanzu, avianu tombu à Sampieru. Alata hè à 10 km d'Aiacciu, Appiettu à 16, Eccica Suarella à 18. Ma a vera cuspirazione era in Aiacciu stessu, cù capizzoni chì avianu à lagnassi di l'amministrazione genuvese. Masseria pretendia di fà parte di i cittatini primi è u cummissaru ùn u ricunnuscia micca cum'è nutabile. E' po, u vescu di tandu, Mgre Doria, era mal vistu, ciò chì spiega a prisenza di preti intornu à Masseria. Frà quelli chì avianu preparatu l'intrapresa, si cunnosce i nomi di u nutaru Annibale Niculò Folacci, cugnatu di Masseria, di u canonicu Gnaziu Antone Cervotti, di u capitanu Niculò Baciocchi chì ghjera cugnatu di un anzianu doga di Genuva è facia parte di i Magnifichi Anziani di a cità, di prete Paulu Francescu Benielli, un omu di 72 anni, di Geronimu Levie, dettu Missiavu, ingenieru di e furtezze d'Aiacciu, è di Ghjambattista Pozzo di Borgo. L'esecutori avianu da esse quattru: Ghjiseppu Masseria, u più grande di i so figlioli: Ghjuvan Bartulumeu chì avia 23 anni, un diacunu di 22 anni: Ghjiseppu Pozzo di Borgo dettu Cavazza, è u sottudiacunu Lazaru Moresco dettu Guastavinu, ancu ellu di 22 anni. Cum'è avucatu, Ghjiseppu Masseria avia l'abitutine di entre in citadella à vede i prigiuneri è sapia chì l'averebbinu lasciatu passà. Cunnuscia bè u turione cù e prigiò, i magazini d'arme è di polvera, è, in cima, duminendu tutta a citadella, una batteria di cannoni. Avia calculatu chì, s'ellu si impatrunia di u turione, u succesu ùn facia dubitu. Pasquale Paoli chì ghjera tandu à u cunventu di a Mezana, ùn era favurevule à l'intrapresa chì ne cunnuscia e difficultà è pensava à tuttu ciò chì pudia intravene cum'è trappule impreviste. Masseria, ellu, ùn vulia più attempà. Manda un bigliettu à Paoli dicendu chì l'affare era decisu pè a maitinata di u 17 uttobre, chì tuttu era previstu è u successu sicuru. E' per chì u generale ùn pensi chì, da parte soia ci pudia esse qualchì ingannu, li manda, cum'è cauzione, a moglia, a figliola, è i so dui figlioli giovani di 12 è 7 anni. Dumandava chì u generale si porti in Alata, chì a truppa cumandata da u culunnellu Tittu Buttafoco si avanzi per fà a scalata di a citadella chì averebbi preparatu i canapi, è chì u restu di a truppa, cumandata da Ghjuvcan Carlu Saliceti, occupi i cunventi di l'Osservanti è di i Cappuccini chì ghjeranu for di cità. U signale per mette e truppe in marchja era un tiru di cannone, prova chì u turione, chì ùn era occupatu chè da sei omi è un capurale, era in e so mani. E porte essendu aperte, tuccava à e truppe naziunale à occupà a citadella, ciò chì devia esse facile, a guarnigione ùn essendu chè di 150 omi. U 17 uttobre 1763 era un luni. A' sette ore è mezu, quandu si facia a rilleva di a guardia, Masseria è u figliolu si prisentanu à a porta di a citadella, mentre chì i dui giovani abbati, nice di nunda, a si chjachjeravanu à poca distanza. Masseria dumanda chì dui Sardi, di i quale era l'avucatu, è chì d'altronde eranu stati prevenuti, sianu cacciati da a cellula per ch'ellu possi discute cun elli. Mentre chì u castellanu si alluntana, Masseria è u figliolu tombanu a sentinella à stilettate, si piglianu i fucili, tiranu nantu à i suldati è ne tombanu trè. I dui abbati affaccanu, è i quattru omi correnu versu u turione, entrenu, chjudenu a porta, tenenu u castellanu à a larga, è libereghjanu i dui Sardi. Ma quandu l'affari ùn volenu andà!... Primu intoppu: collanu in cima di u turione per dà u cunvenutu signale è trovanu i cannoni scarchi. Secondu intoppu, quand'elli volenu piglià a chjave di a pulverera à una donna chì l'avia in carica, quella l'avia lampata in mare. Cù a perdita di tempu, a guarnigione piglia e poste è, da duv'ellu stava u cumandante di a furtezza, partenu e fucilate. U giovanu Masseria hè tombu, un abbate hè feritu. I dui Sardi si piglianu di paura è abbandonanu a guardia di a porta, chì ghjè furzata da i Genuvesi. Ghjiseppu Masseria dumanda allora di neguzià, fendu crede ch'ellu avia apertu a porta di a pulverera è ch'ellu era prontu à zingacci focu è falla saltà, mettendu in periculu tutta a cità. In issu mentre, u cummissaru genuvese avia fattu atturnià a citadella. Eranu corsi Aiaccini, frà i quali i babbi di i dui abbati. Questi si lascionu cunvince, è si resenu. I dui Sardi dinù. Solu restava Ghjiseppu Masseria, à pistola in manu, è chì, malgradu ch'ellu fussi feritu, cuntinuvava à fà focu. Quand'ellu ùn ebbe più munizioni, i suldati u piglionu, li fecenu falà e scale à striscinoni, minenduli di ceppu di fucile è denduli calcagnate. Messu in manu à a Ghjustizia è torturatu, ricusò di dà i nomi di i so complici. Salvò ancu i dui abbati dicendu ch'ellu l'avia ingannati pretendendu ch'ellu avia bisognu di dui testimoni per un esame ch'ellu devia fà à i Sardi. Dui ghjorni è mezu dopu, muria. Dissenu chì e so ferite ùn essendu murtale, i Genuvesi l'avianu avvelenatu. Pasquale Paoli avia mandatu una lettera à u cummissaru dicendu chì Masseria, cum'è tutti i Corsi, era in guerra contru à i Genuvesi è ch'ellu ùn avia fattu chè u so duvere. L'avertia chì, s'ellu era maltrattatu, ferebbinu vendetta nantu à l'ufficiali genuvesi prigiuneri in Corti. Quand'ella ghjunse a lettera, Masseria era digià mortu... o si spiccionu di tumballu. L'avertimentu ùn ebbe cum'è risultatu chè di francà chì u cadaveru sia tagliatu à pezzi per mustralli à a pupulazione cum'elli avianu fattu per Sampieru è d'altri. A cunfraterna di a Misericordia si incaricò di dalli una sepultura in a chjesa d'Aiacciu. Di u fiascu di l'intrapresa, avimu datu cum'è ragioni u cannone scarcu è l'impussibilità di entre in a pulverera. Ma ci nè pò esse d'altre. In u MEMORIAL DES CORSES, Ferrandu Ettori ne face l'analisa: "Plusieurs raisons, outre l'inexpérience militaire et le manque de fermeté des abbés et des Sardes, semblent pouvoir expliquer l'échec d'une tentative minutieusement préparée et qui fut à deux doigts de réussir. La principale est le retard avec lequel les nationaux arrivèrent sur place, au lieu de suivre l'itinéraire qui leur avait été prescrit. Titto Buttafoco et Gian Carlo Saliceti, qui commandaient chacun une colonne, firent de longs détours, sans doute pour mieux passer inaperçus et arrivèrent quand tout était terminé. Sur un autre point, les chefs corses n'avaient pas obéi aux instructions de Masseria. Celui-ci avait recommandé de se saisir de tous les laboureurs ajacciens rencontrés en chemin. On ne le fit pas. Les laboureurs, pour la plupart des Grecs, rentrèrent rapidement en ville et annoncèrent l'arrivée des "paesani" aux Ajacciens qui se mirent aussitôt en état de défense dans leurs maisons: l'effet de surprise avait échoué. Enfin, il faut bien reconnaître que Masseria ne rencontra pas, à Ajaccio même, tous les concours qu'il avait espérés et qu'on lui avait promis. Son cousin germain, Giuseppe Ramolino et Angelo Ternano manquèrent au rendez-vous. Et parmi ceux qui étaient dans la confidence, personne ne fit rien pour venir au secours des assiégés du donjon." Resta à pone una quistione: ch'hè diventata a famiglia di Ghjiseppu Masseria? Un' sapimu micca tuttu, ma avimu a prova di l'efficace prutezzione di Pasquale Paoli. Per ciò chì cuncerna a figliola, lasciemu torna a parulla à Ferrandu Ettori: "Paoli, d'Alata, avait suivi toute la malheureuse affaire. Il prit soin au nom de la Nation, de la veuve Masseria qui avait accueilli avec une constance admirable la mort tragique de son mari et de son fils. Il n'oublia pas le reste de la famille. Le 21 octobre, il écrit à Vinciguerra: "Masseria, entre nous, a une fille gracieuse et d'âge à être mariée, j'aimerais que, dans la Nation, il se trouva quelque personne de qualité pour l'épouser". Un Peretti, de Levie, exauça le voeu du général." Pasquale Paoli hà contu chì, quand'ellu andò à truvà a veduva per annunzialli a morte di u maritu è di u figliolu, è per fà e so parti, quella li rispose cù una eroica fermezza è quasi à boccarisa: "U più chì mi dispiace hè chì u colpu ùn sia riesciutu. Pè u restu, u mo maritu è u mo figliolu sò morti in vittime gloriose di a libertà di a patria, è in l'onore di a Vostra Eccelenza". Pè i trè maschji chì restavanu, ùn avimu nova chè di unu, Filippu. Cum'è pè a femina, Pasquale Paoli ne ebbe cura, è ellu fù sempre fidu à u generale. Secondu u storicu Ambrosgiu Rossi, Filippu Masseria cuntinuvò à battesi contru à i Genuvesi sinu à l'annu 1768, è po contru à i Francesi sinu à Pontenovu. Dopu à a disfatta, imbarcò cù Paoli nantu à una filucca avanti di cullà à bordu di a meza fragata inglese chì i purtò in Livornu. Da custì, fecenu u viaghju inseme sinu à Londra. Quì, ci punimu una quistione: chì facia Filippu Masseria in Livornu à u mese di lugliu di u 1768, postu chì si sà chì u primu aostu imbarcava in Genuva cù un agente secretu inglese, è u 3 sbarcava in San Fiurenzu? Cum'ella hè stata detta, hè pussibile chì, in Londra, Masseria abbia fattu da secretariu à Pasquale Paoli, ma prestu u truvemu à u serviziu di l'Inghilterra. Quandu, in u 1782, Francesi è Spagnoli facianu l'accampu di Portu Mahone, in l'isula di Minorca è, dopu à a caduta di a furtezza, quellu di Gibilterra, Filippu Masseria era in Toscana, duve i Corsi rifugiati eranu numerosi, è arrulava quelli di i so cumpatriotti chì accettavanu di serve l'Inghilterra. Fù ancu imprigiunatu qualchì tempu, per via chì u Gran Duca ùn permettia issu trafficu. In u 1789, dava a so demissione di ufficiale inglese è rientrava in Corsica, ma restava à u serviziu di a Gran Brettagna cum'è agente secretu. Quandu, in u 1793, Clavière, in u so raportu à a Cunvenzione di Parigi, dicia chì a Corsica era una vera sanguetta pè a Francia è chì Paoli era un omu sleale, da Corti Filippu Masseria facia stampà una risposta intitulata: "Lettre de Philippe Masseria citoyen gallo-corse au citoyen Clavière gallo-génevois ministre des contributions publiques". A spressione "gallo-corse" prova chì, cum'è Pasquale Paoli, avia accettatu u guvernu francese natu da a rivuluzione di l'89, ma di sicuru chì quessa ùn era chè u risultatu di a so fedeltà à Paoli. Di lugliu di u 1793, u guvernu inglese li dà ordine di andà in Genuva è di mettesi in raportu cù Francescu Drake, ministru pleniputenziariu. Da tandu, u truvemu in Pisa, in Turinu è, qualchì volta, in Livornu, duv'ellu si face spulzà. Face parechji raporti spieghendu cumu fà per chì l'Inghilterra pigli pusessu di a Corsica. A' u mese d'uttobre 1793, parte per Londra è quandu, di ghjugnu 1794, a Corsica si adunisce à a Gran Brettagna, face pruposte per un novu sistemu di guvernu di l'isula. Hè certa chì quandu, à a fine di u 1795, Pasquale Paoli rientre in Londra per un esiliu definitivu, Filippu Masseria hè custì per ricevelu. Dopu, ùn sapimu ciò ch'ellu hè diventatu. BIBL. "Memorie del padre Bonfiglio Guelfucci" in BSSHNC, fasc. N° 20, 1882, pp 217-220. - Mario ROSELLI CECCONI: "Della famiglia Masseria", in Archivio Storico di Corsica IX.4 pp 595-597. - F. BERETTI: "Pascal Paoli et l'image de la Corse...", Oxford 1988, pp 96,241. - D. CARRINGTON: "Sources de l'Histoire de la Corse...", Ajaccio, 1983. 6. E duie battaglie di u Borgu - I - I Galli il Borgo a disarmar mandati Sbaragliati vedeansi, e dalla chiesa, Ove il timore li rinserrò, fugati Precipitar per la montana scesa, A dai feroci Borghigian rivolte Contro i rei predator l'armi maltolte. (S. Viale: "Dionomachia", canto secondo, XLVI) U 14 dicembre 1738, dui anni dopu à a partenza di u rè Teodoru, i patriotti corsi, in guerra contru à i Genuvesi da ottu anni, attaccavanu i suldati francesi à u Borgu. E truppe francese eranu sbarcate in Corsica à u mese di ferraghju, cumandate da u conte di Boissieux. L'ordine era di sottumette i Corsi à a Republica di Genuva, ma di circà un accummudamentu piuttostu chè di fà a guerra. I Genuvesi, elli, ùn intendianu di fà cuncessioni. Vulianu chì i Corsi deponghinu l'arme, è basta. Hè cusì chì Boissieux ne hè ghjuntu à vulè ricuperà l'arme di i Corsi per forza o per amore. In e so Memorie, l'abbate Rostini conta chì, à u mese d'uttobre, u guvenatore genuvese, u marchese Mari, avia furmatu un squadrone di suldati vestuti à a corsa chì facia tremà tuttu u Nebbiu. Per compie a disgrazia, i populi timichi di u Borgu, Lucciana, Vulpaiola è Lentu, mandonu i so procuratori in Bastia. Issa sottumissione, servì à Mari per fà crede à Boissieux ch'ellu ùn avia chè da mustrà e so truppe per vince. U 7 uttobre, Boissieux mandò dunque un distaccamentu di quattru o cinquecentu omi per occupà u Borgu è u cunventu di Lucciana, distaccamentu incaricatu di riceve a sottumissione è l'arme di i Corsi. A' a testa, messe u signor Courtois, unu di i capitani di i granadieri di u regimentu d'Auvergne. Courtois era unu di i dui ufficiali francesi chì si facianu belli cù u guvernatore genuvese. Tascaghji, leccataghji, ogni ghjornu si facianu invità à cullaziò o à cena da u marchese Mari. L'altru era un tenenteculunnellu di u regimentu di a Sarra, M. de la Ramoyère. Courtois ghjunse à u Borgu allora chì i patriotti eranu aduniti à u cunventu d'Orezza per discute di una risposta à u rè di Francia. Avendu nova di a tramutera di e truppe francese, certi partiinu subitu pè u Borgu duve Courtois occupava a chjesa, una casa, è si furtificava cù fossi è fascine. I Corsi fecenu dì à Courtois chì s'ellu venia da ordine di u so generale ùn avia chè da alzà a so bandera, ma, si ellu si era avanzatu da ordine di Mari, bisugnava à parte o à battesi. Courtois, disprezzante, rispose chì ùn avia ordini à rende à a canaglia. U 12 à sera, una ora nanzu ch'ellu abbughji, i Francesi vedenu fochi nantu à e creste, è sentenu sunà u cornu. Eranu i patriotti chì atturniavanu u Borgu. Courtois manda in Bastia à dumandà rinforzi. U 13, à una ora dopu meziornu, Boissieux sorte da Bastia cù duiemila omi è l'artiglieria di campagna. Passanu a nuttata in piaghja di Biguglia. U 14, à u fà di u ghjornu, ripartenu fendu frumbà l'artiglieria. Tandu, i Corsi attaccanu. Pare ch'elli fussinu seimila. I 400 Francesi chì ghjeranu à u Borgu, si sgagianu è raghjunghjenu l'armata di Boissieux. E' a ritirata cumencia; Marchjavanu strinti, ciò chì permettia à i Corsi di fà segnu à ogni colpu. Da ogni machjulella partianu i colpi. A' 11 ore di sera, i Francesi rientravanu in Bastia, stanchi è spaventati. Quantu morti, ùn si sà. Pare chì centu sò stati trovi in a falata sottu à u Borgu. Ci sò, in Corsica è for di Corsica chì anu parlatu di Vesperi siciliani, fendu allusione à e truppe francese chì si fecenu sterpà in Sicilia in u 1282. Ma si tratta di una manera di parlà per dì chì i Francesi l'avianu pesche imbutaghje. Boissieux scrivia à u marchese di Puisieulx, imbasciadore di Francia à a Corte di Napuli: "Presque toutes les montagnes se sont soulevées contre le chapitre du désarmement, et ont porté leur insolence au point de venir attaquer un détachement de 400 hommes que j'avais établi pour désarmer une pieve à quatre lieues d'ici, ce qui a été exécuté malgré l'opposition que des montagnards ont voulu porter. Ils ont eu un de leurs chefs (Cicchetti) tué et 30 hommes, avec environ 60 blessés. Nous y avons eu 3 bas officiers et 14 soldats blessés et 8 tués. U speziale maggiore Jaussin, chì ghjera in Corsica cù e truppe di u rè di Francia, hà scrittu più tardi chì i Francesi avianu avutu 50 omi trà morti è feriti: "Voilà dans la plus exacte vérité comment ce choc se passa; car des gazetiers étrangers, aussi méchants que mal informés, publièrent que nous avions eu en Corse le même sort que nos ancêtres avaient eu en Sicile le jour de Pâques 1282, où, en deux heures de temps, les peuples de cette île, en massacrèrent plus de 8000. C'est ce carnage barbare que tout le monde connaît sous le nom de Vêpres siciliennes." Hè certa chì ci funu l'esagerazioni, da una parte per glurificà a vittoria, da l'altra per minimizà a disfatta. Ma ciò chì si pò dì, hè chì a disfatta di i Francesi à u Borgu, u 14 dicembre 1738, ùn hè nunda accantu à quella ch'elli subisceranu trenta anni dopu, u 9 uttobre 1768, à l'epica di a cunquista. Tandu, ci averanu centinare di morti è ufficiali superiori feriti, senza contà a vergogna d'una di e più grande nazioni d'Europa, fendu a guerra à contu soiu, battuta da un picculu populu. Anu contu dinù chì, in u 1838, Boissieux si n'hè mortu da a vergogna. A vergogna, l'averà avuta, ma Boissieux era digià bellu malatu à l'epica di a battaglia di u Borgu è si ne hè mortu in Bastia cinquanta ghjorni dopu. Li si pò ancu dà l'onore, malandatu cum'ellu era, di essesi messu à a testa di e so truppe. - II - Qui coi Svizzeri, i Franchi, ed i Brettoni Il Borgo assal Marbeuf, e Chauvelino. Là Paoli oppon gl'intrepiti campioni Di Corte, Aleria, Orezza, e di Rostino; E primeggia fra lor, propugnatore Dei patrj lari, il Borghigian valore. (S. Viale: "Dionomachia", canto secondo, XLVIII) U 9 uttobre 1768, e truppe francese eranu disfatte à u Borgu. U 15 maghju, Genuva avia cedutu a Corsica à i Francesi chì, da trè mesi è mezu, occupavanu Aiacciu, Bastia, San Fiurenzu, Calvi è l'Algaiola. U trattatu era statu signatu à Versaglia trà u ministru Choiseul è Sorba, pleniputenziariu di a Republica. Restava à fà a cunquista militare di l'isula, à sottumette i Corsi per forza o per amore. Per amore ùn era pussibile, restava a forza. In Versaglia, sapianu chì i suldati ch'elli avianu in Corsica, cumandati da u conte di Marbeuf, ùn bastavanu per vince e milizie di Pasquale Paoli. Allora, mandanu altre truppe in rinforzu. A' u mese di maghju, quattru battaglioni sbarcanu in Aiacciu è unu in Calvi. A' u mese di ghjugnu, dui battaglioni ghjunghjenu in Bastia è quattru in San Fiurenzu. A' a Corte di Francia avianu numinatu u marchese di Chauvelin cum'è guvernatore generale di u regnu di Corsica è tenentegenerale di e truppe di u Rè, ma ùn ghjunghje in l'isula chè i primi d'aostu. Intantu, hè sempre Marbeuf chì hà u cumandu generale. In San Fiurenzu, chì ghjera u megliu portu per cumunicà cù a Francia, cumandava u generale Grandmaison. Di lugliu, Marbeuf pensa ch'ellu hè abbastanza forte per occupà a Corsica suprana, ma prima ci vulia chì u passu fussi liberu trà Bastia è San Fiurenzu. U 29, scrive à Pasquale Paoli di ritirà e so milizie da Barbaghju à Patrimoniu è, senza aspettà a risposta, manda 2000 suldati in Teghjime. A battaglia dura dui ghjorni, i Francsi anu assai perdite ma, u primu aostu Barbaghju è Patrimoniu sò occupati. U 5, Grandmaison cunquista à Ferringule è Marbeuf à Erbalonga. Avanti a fine di u mese, l'armata francese hè patrona di u Capicorsu. Chauvelin, chì vene di ghjunghje, è u statumaggiore decidenu chì ghjè u mumentu d'intraprende l'offensiva generale. In a nuttata da u 4 à u 5 sittembre, tutte e truppe sortenu da Bastia è da San Fiurenzu. Sò urganizate in trè culonne: . à diritta, quella cumandata da Grandmaison; . à manca, quella cumandata da u conte di Coigny; . à u centru, a più forte, quella di Marbeuf. In trè ghjorni, occupanu u Poghju d'Oletta, Oletta, Biguglia, Furiani è quasi tutta a Casinca. Allora, i patriotti decidenu u contrattaccu. U 14 sittembre, 4000 Corsi investiscenu u Nebbiu. Dopu à avè persu parechji suldati è ufficiali, Grandmaison si ritira abbandunendu l'equipaggi, una partita di l'artiglieria è ancu l'uspidale ambulante. U 18, i Francesi sò ubligati d'evacuà a Casinca. U statumaggiore decide di urganizà a difesa, aspettendu a ghjunta da Francia di 10 battaglioni. Dà ordine à tutte e truppe di rientre in Bastia è San Fiurenzu, for di 500 omi chì sò à u Borgu cù trè cannoni, cumandati da u culunnellu Henri-François-Hyacinthe de Frolois de Ludre, 27 anni, nipote di u ministru Choiseul. In pocu tempu, i Corsi si preparanu à caccialli da u Borgu. Clemente Paoli, u fratellu di Pasquale, hà u cumandu di e milizie. I megliu capitani di a nazione corsa sò custì. Pasquale Paoli hà stabilitu u so quartieru generale in Lucciana. In a nuttata da u 6 à u 7 uttobre, occupanu e case sottu à u Borgu, versu u mare. Senza fà rimore, si avanzanu sinu à a torra di u Fornu pievanacciu è minanu una guadrera cù un fiascu di polvera. Dentru ci era una vintina d'omi cù un tenente chì si rendenu a mane à l'alba dopu à avè parlamintatu. De Ludre ùn hà più chè a cima di u paese è si trova senza acqua chì i Corsi anu occupatu a sola surgente accantu à u paese. Da Bastia, Chauvelin manda ottu cumpagnie di granadieri chì ghjunghjenu sottu à u Borgu è trovanu i Corsi talmente furtificati chì si ne voltanu senza attaccalli. Era u sabbatu 8 uttobre. A dumenica, 3000 omi cumandati da Chauvelin in persona, sortenu da a Bastia, decisi à sgagià u Borgu, mentre chì Arcambal attacca à Oletta per fà diversione. I suldati sò spartuti in duie culonne. Una, cumandata da u generale Narbonne, cugnumatu Fritzlar per via ch'ellu si era distintu in Alemagna, piglia a strada di u Revincu; l'altra, cumandata da Marbeuf, parte da a Crucetta. Nove cannoni tiranu nantu à e case tenute da i Corsi. De Ludre prova una surtita. Ma i Corsi eranu ben urganizati è ùn lascianu avvicinà à nimu. A battaglia dura tutta a ghjurnata. A' 6 ore di sera, Chauvelin cumanda a ritirata è dà ordine di rientre in Bastia. E milizie corse li s'incorrenu è facenu un macellu, prima da u paese à a piaghja, dopu da u Revincu à Bastia. I Francesi anu cintinare di morti, di feriti è di prigiuneri (400 morti, 500 prigiuneri, dice Pommereul; 1000 morti è più, 600 feriti, 700 prigiuneri, dice F.O. Renucci). Marbeuf hè feritu à una spalla, u culunnellu di u regimentu di u Rouergue hè feritu ancu ellu, u tenenteculunnellu di u Soissonnais hà una palla in corpu. U generale Narbonne hà dettu: "C'est la première fois que j'ai tourné le dos à l'ennemi". U lindumane, De Ludre, abbandunatu, si rende. Rimette a so spada à Pasquale Paoli chì a li rende. Dumouriez, u futuru vincidore di Valmy è Jemmapes, avia tandu 29 anni è ghjera à u Borgu. Hà scrittu: "Les Corses remportèrent tout l'honneur de cette campagne qui, légèrement entreprise et imprudemment conduite, fut si honteusement terminée". A' a Corte di Francia, senza l'inchjucchitutine di Choiseul, averebbinu abbandunatu a cunquista di a Corsica. Si cuntentonu di richjamà à Chauvelin è lascionu passà l'invernu. A seguita a sapimu. A' u veranu di u 1769, mandonu un novu cumandante in capu è truppe in quantità chì si vendiconu à Pontenovu di a disfatta di u 9 nuvembre. U lindumane di a battaglia di Pontenovu, i Francesi brusgiavanu u cunventu di Lucciana per punisce i frati d'avè participatu à a vittoria di u Borgu. * * * Ch'era diventatu u giovanu nipote di Choiseul, u culunnellu De Ludre, fattu prigiuneru à u Borgu? Pasquale Paoli l'avia mandatu in Corti, è l'avia lasciatu liberu di passà è vene, quellu avendu datu a so parulla d'onore di ùn circà à fughje. L'avia permessu di caccighjà, è l'avia prestatu u so cavallu, Turcu, chì ghjera u rigalu fattuli l'annu nanzu da u Bei di Tunisi. I dui omi si scrivianu è si pò dì chì De Ludre avia ammirazione è ancu affezzione per Pasquale Paoli. U 3 uttobre, da u Rustinu, Paoli li scrivia: "Sò cuntentu chè vo abbiete trovu e pernici à e Porette. Eiu sò pocu bon cacciadore, nè mancu aghju u tempu di caccighjà, ma mi face piacè chè vo abbiete trovu u vostru divertimentu. U poveru cavallu Turcu hè statu neglicentatu da quellu chì u cura. Sò mesi ch'ellu ùn hè statu cavalcatu ma s'è vo li date appena d'eserciziu ritroverà u so abbriu è vi ne porrete serve per andà à caccia o à spassu". In issu mentre, i cumandanti francesi avianu almanaccatu di fà tumbà à Paoli è avianu trovu un traditore, Matteu Massesi, figliolu di u Gran Cancellieru di u Regnu di Corsica. U 6 dicembre, Pasquale Paoli, in una lettera à u conte Rivarola, parlava di un galant'omu chì l'avia prevenutu di u tradimentu di Massesi. Issu galant'omu era u culunnellu De Ludre. A' De Ludre, Paoli li dete un passaportu per ch'ellu rientri in Francia. In u 1780 fù fattu brigadieru è, in u 1781, maresciale di campu. Pocu dopu, abbandunava l'armata, si maritava, è si ritirava in u so paese, in Lorena, duv'ellu hè mortu in u 1818, quasi à l'età di 80 anni. 7. E calze di seta U 10 sittembre 1776, dunque sette anni dopu à a cunquista francese, l'intendente Boucheporn mandava, à u minsitru in Parigi, duie paghje di calze di seta fatte in Corsica. Un certu Brueys, anzianu fabricante di calze in Marseglia, è chì avia participatu à a cunquista cum'è brigatieru, venia di fà una manifattura in Bastia. In Parigi, anu ghjudicatu chì e calze di Brueys eranu belle cum'è qualità è cum'è travagliu. L'annu dopu, u guvernu mandava à Brueys una nova sumenta di vermi à seta, per fà cresce u rendimentu. Pommereul scrive: "il devient de jour en jour plus évident que la culture des mûriers, l'éducation des vers à soie et les fabriques de ce genre peuvent être considérées comme une des grandes ressources de la Corse". A pruduzzione di i cucchi, in u 1777, era di 11 tone è 200. L'annu dopu, facia più chè duppià: passava à 27 tone è 900. U crescimentu di 16 tone venia soprattuttu da u Capicorsu. E calze, mandate in Ecchisi, Nîmes, Lione è Parigi, sò ghjudicate di bona qualità, cum'è e Piemuntese, è ancu più nervose. Brueys face vene 18.000 pedali di chielzi. A so manifattura hà cinque telaghji. In u 1781, decide: "de se passer de la France pour tout ce qui regarde l'oeuvre des soies propres à la manufacture" è crea una buttea per tinghje e calze in neru. In u 1786, un raportu dice: "il a fait à ses frais cinq élèves, il lui en a été donné deux autres par le gouvernement, et actuellement il a deux bâtards pour lesquels le roi lui paye onze livres pour chacun pour la nourriture". Ma, per creà è sviluppà a so manifattura, Brueys avia pigliatu soldi in prestu è u bilanciu finanziariu andava peghjurendu. U 21 ghjugnu 1788 scrivia: "La récolte des cocons est augmentée cette année de plus de moitié. J'en ai déjà acheté pour environ 4000 livres, ce qui m'a fait épuiser toutes mes ressources et me met dans l'impossibilité d'acheter les cocons qui me sont présentés". Prestu, di a manifattura di Brueys ùn resterà più nunda. In u 1835, Robiquet, capingenieru di i Ponti è Argini, scrive: "Le mûrier réussit très bien en Corse: mais cette culture dépend d'une branche d'industrie dont les progrès ne suivraient peut-être pas les siens. Il faut que le propriétaire qui plante des mûriers, se détermine en même temps à élever des vers à soie. Il n'a aucune expérience à cet égard, et il ne voit pas bien quel serait le fruit qu'il pourrait retirer de ses avances. On a fait des essais qui ont très bien réussi; la soie qui a été obtenue a été trouvées de qualité supérieure; on l'a très bien vendue; mais cela ne suffit pas. Si ce produit a coûté plus encore qu'il ne se vend, la spéculation est mauvaise. Or, dans les renseignements qui ont été publiés, on n'a jamais fait mention de la dépense. Il n'est donc pas étonnant que les efforts de l'administration pour encourager cette culture et cette industrie, n'aient eu jusqu'ici que peu de succès. Des pépinières ont été formées à Ajaccio, à Calvi et à Sartène, elles contiennent plus de 100.000 mûriers qu'on délivre aux propriétaires moyennant une faible rétribution de 0 F 05 par pied. Il a été délivré 33 982 pieds de la pépinière d'Ajaccio, de la fin de 1828 au mois de décembre 1833, mais ces arbres, une fois plantés sont négligés, et il en périt un grand nombre. Il serait à désirer que le département formât quelques établissements pour l'éducation des vers à soie, et pour la filature de la soie, sur les points où il existe déjà assez de mûriers pour entretenir cette industrie. On offrirait ainsi aux propriétaires des débouchés et des exemples; on pourrait ensuite, lorsque les mûriers se seraient multipliés, accorder des primes pour la formation d'établissements semblables. Feu M. le colonel Pozzo di Borgo, qui dirigeait l'établissement agricole formé par son oncle, près d'Ajaccio, avait fait venir d'Italie plusieurs centaines de mûriers greffés, qu'il avait fait planter dans son domaine; mais la plantation avait été mal faite, les terres n'étaient point closes; tous ces arbres périrent par la sécheresse ou par la dent des chèvres. M. Paléologue, qui succéda au colonel, dans la direction de l'établissement, a formé un enclos, et après y avoir amené les eaux de plusieurs sources qu'il avait découvertes, il y a planté 2000 mûriers qui ont parfaitement réussi. M. Paléologue a proposé à M. le comte Pozzo di Borgo de planter le même nombre de mûriers pendant deux autres années, de construire un local pour l'éducation des vers à soie, et de faire venir ensuite du Dauphiné des fileuses qui pourraient former des élèves. Il est à regretter que cet habile agriculteur n'ait pu rester en Corse; mais qu'aurait-il pu faire lui-même sans sécurité." Avianu tagliatu unipochi d'arburi, avianu messu focu à un legnaghju è, di notte tempu, avianu tiratu una fucilata nantu à e so finestre. In u 1845, un certu Veibert monta, in Bastia, una usina à vapore cù 12 torni è face vene e filatrici d'Italia. Trè anni dopu, l'usina chjude. A compranu i fratelli Dominici chì aghjunghjenu ottu torni. In u 1854, dodeci filatrici sò corse. Trattanu trè tone di cucchi à l'annu, chì, pè u più, venenu da u Capicorsu, è danu 250 chilò di seta greggia. In u 1914, Albert Quantin, in u so libru "La Corse, la nature, les hommes, le présent, l'avenir", parlendu di l'industrie dice: "l'énumération des fabriques sera courte". Cita l'usine di tinta gallica, u mulinu à vapore di Corti, a segheria è a mattunaghja di Francardu, una fabrica di sapone in l'Isula Rossa, una di paste in Santa Maria Sichè, una di tappi in Bonifaziu, una di curbelle in Aiacciu, e manifatture di tabaccu è di limee candite in Bastia, è, quindi è culandi, a preparazione di e ceppe di scopa per fà e pippe. E' aghjunghje: "on essaye d'établir un établissement séricicole à Francardo". Suppunimu chì si tratta di una usina pè a filatura di a seta è micca di una magnaneria, chì magnaneria ci ne era una abbastanza impurtante in Moltifau, quella di i Colombani. Cisariu Colombani, dopu à u babbu, facia l'allevu di i vermi à seta è, in più, incettava i cucchi prudutti in a regione. Parechje eranu e famiglie chì facianu da 80 à 90 chilò di cucchi freschi, ancu s'ellu ci vulia à andà à circà a frasca di chjerzu in l'Isula Rossa, in Ponte Leccia o in Omessa. In u 1905, un chilò di cucchi freschi era pagatu 2 F è 20. Cisariu Colombani avia fratelli chì ne facianu altr'è tantu in u dipartiumentu di u Var, ma u più chì l'interessava era a grana - dimu a sumenta, o l'ove - ch'ellu andava à vende in Georgia duv'ellu facia dinù da currieru diplumaticu. In Moltifau, i cucchi eranu scelti. I più grossi, eranu messi da parte, à u calore, per ch'elle nascinu e ciatte (in francese: le bombyx du mûrier) chì s'accuppiavanu è davanu a grana. L'altri, i passavanu in un fornu duve u fumentu à 70 gradi tumbava a ciatta, è ghjeranu venduti pè a seta. In u 1905, a grana custava 2 F è 25 l'uncia di 25 grammi. Era messa in piccule scatule in cartone cù u nome è u ritrattu di Colombani. E' ghjunghjia sinu à u Mare Neru. L'affari andonu à bè per Cisariu Colombani sinu à u 1917, quand'ella schjattò a rivuluzione russia. I figlioli parlanu di una perdita di 17 milioni di franchi oru. A magnaneria di Moltifau cuntinuvò sinu à u 1932 è po, da tandu, di l'allevu di i vermi à seta, ùn si ne intese più parlà. D'uttobre 1770, una cummissione mandata da u ministeru di l'Agriculture, ghjunse in Moltifau è fece piantà, da i figlioli di Cisariu Colombani, 200 pedali di chjelzi giappunesi...ma per chì fanne? 8. E coccarde "turchine, bianche è culor di rosa" U 17 lugliu 1789, à u palazzu cumunale di Parigi, Luigi XVI accettava a coccarda à trè culori, i culori turchinu è rossu di a cità è, tramezu, u culore biancu di i rè di Francia. Vintun ghjornu dopu, u 7 aostu, a coccarda ghjunghjia in Bastia, è u 14 affaccava in Aiacciu. Ramintemu chì a parula "cocarde" hè nata in Francia da "coq", u gallochju. In e campagne francese esistia, da un pezzu, a parulla "coquard", nome datu à un vechju gallochju. Dopu, u sustantivu era diventatu aghjettivu cù u significatu di "vanitosu". Per esempiu, dicianu "un bonnet à la coquarde", vene à dì un capuziettu chì a li spacca. Più tardi, a parulla "cocarde" fù impiegata per un ciuffu di piume di gallochju chì i suldati croati di Luigi XIV mettianu nantu à u so cappellu. A' partesi da u 1701, u nome passò à a pezza tonda, di stracciu, chì i suldati avianu nantu à u cappellu à trè pinzi. Solu i militari avianu dirittu di purtalla; era interdetta à i civili. A "cocarde" fece furore à l'epica di a Rivuluzione francese è, vistu u cunvugliu di tandu, nimu pobbe impedì à i civili di purtalla. U primu à dà l'esempiu fù l'avucatu Camille Desmoulins. U 12 lugliu 1789, cù a scusa chì u populu devia mubilizassi in permanenza, è ùn avendu altru, pigliava una frasca tonda di tigliolu è a sciaccava nantu à u so cappellu. U lindumane, tutta a milizia burghese di Parigi ne purtava una turchina è rossa chì, l'emu detta, eranu i culori di a cità. Subitu dopu, nascia a vera coccarda republicana aghjunghjenduci u biancu monarchistu. Ma ùn ci scurdemu dinù chì e milizie parigine - chì piglionu prestu u nome di quardia naziunale - eranu sottu à u cumandu di La Fayette, chì La Fayette avia participatu à a guerra di l'indipendenza americana, è chì a bandera di i Stati Uniti d'America era turchina, bianca è rossa. Ghjè issa coccarda à trè culori chì ghjunse in Bastia u 7 aostu 1789. Ghjambattista Galeazzini conta in u so ghjurnale (1) chì Bastiacci l'anu vista pè a prima volta nantu à u cappellu d'un marcante di Liò. Un certu Balatthier, tenente in l'armata di u rè, chì ellu purtava a coccarda bianca, disse à u marcante di caccialla, ma quellu rispose chì ùn la caccierebbi chè cù un ordine precisu è per iscrittu, postu ch'ella era a coccarda accettata da tutta a nazione francese, è ancu da u rè. U tenente si ammutulì senza esse cunvintu. A' tal puntu chì, un ghjornu, minacciò di bastunà un armaiolu chì avia messu nantu à u so cappellu a famosa coccarda fatta cù trè pezzi di carta. E' Galeazzini aghjunghje: "Isti dui esempii, fecenu cunnosce chì u disputtisimu, suppressu in tutte e pruvincie francese, in Corsica esistia sempre". Ci vole à dì chì Ghjambattista Galeazzini - Tittu, cum'elli u chjamavanu - era un omu di 30 anni chì facia parte di a squadra di giovani rivuluziunarii bastiacci chì mettianu u sussuru in cità. I Galeazzini eranu di a burghesia bastiaccia chì, vinti anni nanzu, avia accettatu a duminazione francese. Ma eranu dillusi di ùn esse messi nantu à i registri di a nubiltà cum'è tante altre famiglie bastiaccie: i De'Angelis, l'Antoni, i Boerio, I Bustoro, i Caraffa, i Castelli, i Dangelo, i Farinole, i Morelli, i Rossi, i Sansonetti, i Santini, o i Varese. L'arcicaccaru di Tittu era un omu d'affari chì si era fattu un palazzu accantu à u portu è ghjera di i sgiò. U caccaru si era maritatu cù una Battisti, è u babbu avia spusatu una nipote d'Andria Ceccaldi, di u Viscuvatu, unu di i capi di a rivolta contru à Genuva. Tittu, intelligente è struitu, venia di fassi rimarcà durante l'elezzioni di i riprisentanti corsi à u Terzu Statu di Francia. Rivenimu à a coccarda, citendu sempre à Galeazzini. L'interdettu di purtalla, da a parte di l'armata, ùn fece chè azzizzà unipochi di giovani, pinzuti è corsi. Aduniti à u caffè Ollagnier, decisenu di falla accettà da quelli chì avianu u cumandu in cità, per serve d'esempiu à a pupulazione, chì d'altronde ne era in brama. I capizzoni eranu Mr de Barrin, cumandante da trè anni di e truppe di u rè per tutta a Corsica , Mr Haniaute, suddelegatu generale in l'assenza di l'Intendente, è Mr Baud, presidente di u Cunsigliu superiore. Funu subitu eletti trè deputati: Petru Galeazzini, fratellu di Tittu, Francescu Saveriu Poggi, è un impiegatu di a Dugana, Claude-Louis Rousseau. U 9 aostu, si prisentanu à u generale Barrin chì dete parechje scuse per ùn accettà a coccarda. In particulare, disse chì n'avia digià una nantu à u cappellu è chì, di sustituilla serebbi una insulta pè u rè. I deputati li cunsiglionu di ùn fassi rimarcà chì tutte e truppe di Francia l'avianu accettata, è si ne andonu persuasi chì a so intervenzione era un fiascu. Barrin chì, da qualchì tempu, era à para para per cunservà a publica tranquillità in cità, cuscente di e gattive cunsequenze di u so ricusu, pigliò a coccarda - per amore di a pace, cum'ellu disse - è, senza imponela, cunsiglò à l'armata di fanne altrettantu. Ciò chì face chì, dopu cullaziò, parechji militari, tantu in i cannuneri chè in u Regimentu pruvinciale, seguitonu l'esempiu di u so generale. Un' ci fù chè Mr de Rully, culunnellu di u regimentu di u Maine, monarchistu accanitu è omu stranu, chì ùn volse chì i so ufficiali a purtessinu. Si sà chì Rully pruvò dinù, à u mese di nuvembre, di cuntrarià a furmazione di a guardia naziunale bastiaccia, è malgradu un viaghju in Parigi, ùn fù cunvintu di u successu di a rivuluzione. Vultatu di marzu di u 1790, si ferà tumbà da a pupulazione. Parlendu di a distribuzione di e coccarde à trè culori in Bastia, certi storichi anu citatu u nome di Napulione Bonaparte. Henry d'Estre, studiendu a giuventù di u futuru imperatore, hà scrittu: "Tout d'abord il détermine ses concitoyens à prendre les trois couleurs... Il réussit pleinement à Ajaccio et s'employa dès lors à propager le mouvement émancipateur dans l'intérieur de l'île, en commençant par Bastia sa capitale. Le 7 novembre Bonaparte y réunit les patriotes et distribua les cocardes tricolores, arrivées en deux caisses à son adresse." (2) Napulione, in l'89, avia 20 anni è ghjera tenente d'artiglieria à Auxonne. Per via di l'avenimenti parigini, decise di venesine in Corsica. A' l'epica, e so ambizioni - è n'avia! - eranu limitate à l'isula nativa duv'ellu pensava di pudè acquistà favori è gloria. L'8 aostu, dumanda trè mesi di riposu per l'invernu, dumanda accettata u 21. A' a fine di sittembre sbarca in Aiacciu. U 3 nuvembre hè in Bastia, dui ghjorni nanzu chì a pupulazione si adunisca in a chjesa di San Ghjuvà per furmà a guardia naziunale, è ch'ella schjatti una rivolta per via di u famosu culunnellu Rully chì vulia opponesi à l'adunanza. Hè certa chì u giovanu tenente ùn si hè micca cuntentatu di fighjà, à mani in stacca, ciò chì si passava. Un ufficiale monarchistu francese, Félix de Romain, chì ghjera prisente è hà vistu "ces Italiens francisés" - cum'ellu dice, parlendu di i Bastiacci - parte à l'assaltu di a citadella, hà contu in e so Memorie publicate in u 1824: "Nous ne fûmes pas peu surpris d'apprendre que M. Buonaparte, qui était arrivé depuis deux jours, sous le prétexte de voir une tante et des cousines, se tenait derrière le rideau, et que c'était lui qui faisait mouvoir, en partie, tous les ressorts de cette insurrection. Nous apprîmes qu'on avait débarqué, le samedi soir, deux malles venant de Livourne, toutes remplies de cocardes qui servirent à faire reprendre à ce peuple sa fierté naturelle. Cet officier d'artillerie, qui venait d'être témoin de la manière dont cela se passait en France, avait été bien aise de profiter de son semestre pour styler ses compatriotes dans la marche indiquée sourdement pour parvenir au grand oeuvre (le renversement du trône)." (3) Un' si pò mette in dubitu e parulle di Félix de Romain chì cunnuscia à Napulione essendu statu in listessu regimentu d'artiglieria. Omu si riprisenta bè à Napulione fendu a distribuzione di e coccarde "turchine, bianche è culor di rosa" - cum'elli diciani Aiaccini - ancu si e duie cascie ghjunte da Livornu ùn eranu micca "à son adresse" cum'ella l'hà detta Henry d'Estre. (1) "1789 à Bastia. Journal de Gio. Battista Galeazzini", présenté par Ange Rovere, La Marge éd. 1989. (2) Henry d'Estre; "Bonaparte, les années obscures (1769-1795)", lib. Plon, Paris 1942, p. 43. (3) "Souvenirs d'un officier royaliste", par M. de R... ancien colonel d'atillerie, stamp. di a Muvra, Aiacciu 1932, p. 106. 9. Da Buonarroti à Feltrinelli U 3 aprile 1790, escia, in Bastia, u primu numeru di un settimanale publicatu da u rivuluziunariu talianu Filippo Buonarroti. Buonarroti era natu in Pisa l'11 nuvembre 1761 è serebbi statu un discendente di u famosu Michelangelo, pittore, scultore, architettu è puetu, Buonarroti di casata. L'hà scritta u storicu Renucci, d'altri l'anu ripetuta, ma ellu ùn si hè mai vantatu di issa discendenza. S'hè cuntentatu di cunfessà ch'ellu era natu nobile - quessa d'altronde si sapia - aghjunghjendu chì a nubiltà esistia sempre in Toscana pè a disgrazia di issu bellu paese. Assai giovanu, Filippu Buonarroti si era appassiunatu pè e teurie filosofiche di l'inglese Locke è di i Francesi Condillac, Elveziu è Rousseau, guidatu da dui prufessori, Giammaria Lampredi (prufessore di Dirittu canonicu) è Cristoforo Sarti (prufessore d'istituzioni dialettiche è di metafisica). U babbu, marchese Leonardo, gentilomu di a Corte granducale di Toscana, ne era scandalizatu. Quandu, à 17 anni, u figliolu entrò à l'Università di Pisa per escene laureatu in leggi, u fece scrive cavalieru du San Stefanu. Dopu, u maritò cù Lisabetta di i Contri, chì li dete quattru figlioli, trè femine è un maschju, Cosimu, natu in Bastia di nuvembre 1790. Ma, nè u titulu, nè u matrimoniu ùn cambionu u so naturale ribellu. Sprezzante pè e tradizioni aristocratiche, indifferente pè a religione, nimicu di e monarchie, Buonarroti si fece framassone è, cù i cunfratelli, dumandava riforne democratiche. Publicò scritti chì vantavanu a rivuluzione francese è fece stampà un ghjurnale chì malminava nobili è preti. D'uttobre 1789, ghjustratu da a pulizza, si ne vense in Corsica cù a moglia è e figliole. Avia 28 anni. L'ambiente di l'isula, campu apertu à tutti i discorsi parigini, li cunvenia. Crea sucietà patriottiche è un settimanale: u GIORNALE PATRIOTTICO DI CORSICA. U primu numeru esce u sabbatu 3 aprile di l'annu 1790, dettu annu Primu di a Libertà. In u caparticulu, definisce u scopu di u scrittore chì, educatore pè u prisente è per l'avvene, dinuncia l'errori attuali è apre a strada di a felicità. Buonarroti dava nove bastiaccie è avia currispundenti in Aiacciu, Bonifaziu, Loretu di Casinca, Cervioni, Moita, Calvi, ecc. L'ultimu numeru di u GIORNALE PATRIOTTICO hè di u 27 nuvembre 1790 è porta u numeru 32. Un' avia scagliatu chè trè sabbati: u 1u maghju, u 30 uttobre è u 20 nuvembre. Per slancià u so settimanale, Buonarroti avia fattu stampà è sparghje un manifestu chì dicia chì e virtù di i Corsi, per via di a furtunata unione cù l'imperu francese, riturneranu à l'eserciziu di i diritti naturali. Ma ellu sperava, senza dilla, chì u ghjurnale serebbi lettu ancu in Toscana. Era d'altronde in currispundenza secreta cù ghjente di quallà, in particulare cù l'abbate Vincenzo Piombi, pruprietariu è direttore di a GAZETTA UNIVERSALE, essendu statu dui anni redattore di issa rivista prima di vene in Corsica. U GIORNALE PATRIOTTICO era scrittu da u primu à l'ultimu filaru da Buonarroti. Feroce contru à i reazziunarii, signava u caparticulu d'un cugnome ebraicu: Abramu Levì Salomone. Tencajoli è Ersilio Michel, pretendenu ch'ellu ricevia soldi da i Ghjudei. Quandu, di lugliu, Pasquale Paoli rientre in Corsica dopu à 21 annu d'esiliu, Buonarroti gode i più belli ghjorni di a so vita. Avanti à a fine di l'annu, u Direttoriu di u dipartimentu l'incarica di occupassi di l'affari ecclesiastichi è di i beni naziunali. Cusì avia di chè campà, ma dinù avia a pussibilità di mette in pratica e so idee rivuluziunarie, cunforme à quelle di l'Assemblea di Parigi. Ma, in Corsica, i so detti, i so scritti, e so faccende ùn eranu tantu apprezzate per via di a religione. A sapia è pensò ancu à andassine in Marseglia. I primi di ghjugnu 1791, Bastiacci si rivoltanu contru à a Custituzione civile di u Cleru è, pè i chjesali, Buonarroti era u diavule. Ellu cerca rifugiu in citadella fendusi chjude in prigiò, ma u ci caccianu, è l'averebbinu forse tombu sì certi citatini ùn s'eranu inframessi. U fischjanu, u tambussanu, li sputanu addossu, li caccianu i scarpi è a pilucca, è u imbarcanu nantu à un battellu chì partia pè a Toscana. In Livornu, u guvernatore u mette in prigiò. Micca per delitti ma per francallu da a zerga di a ghjente chì li vulia mette e mani. Scrisse à u Granduca per dilli chì temia pè a famiglia lasciata in Bastia, ma dinù per dilli ch'ellu ritirava tuttu ciò ch'ellu avia scrittu contr'à u guvernu granducale. Dicia ancu ch'ellu ricunnuscia i so errori passati è rinnegava i sistemi filosofichi francesi. U 17 ghjungnu 1791, u Cunsigliu di u dipartimentu di Corsica decidia di dumandà à l'Assemblea naziunale, à u ministru di l'Internu è à quellu di l'Affari esteri, di intervene per chì u guvernu toscanu rendi a libertà à un omu chì ghjera un cummissu di l'amministrazione di un dipartimentu francese. U 22 ghjugnu, Buonarroti surtia da prigiò. Frà tempu, a moglia è i figlioli eranu ghjunti in Toscana. In Bastia, Luigi Belgodere di Bagnaia, un magistratu partitante di Paoli, i si avia purtati in casa soia è po l'avia imbarcati di notte tempu, à l'appiettu. Forse chì tandu Buonarroti avia decisu di stassine chetu in i so lochi. Era andatu in Firenze à vede u babbu, u fratellu, è disse à l'abbate Vicenzo Piombi ch'ellu rinunziava à vantà i meriti di a libertà. Ma, da Corsica, u Direttoriu di u dipartimentu li dumandava di vene à ripiglià u so impiegu. U consule francese in Livornu avia ordina di dalli 120 franchi pè e spese di u viaghju. Di lugliu, Buonarroti era in Corti duve l'amministrazione di u dipartimentu si era stabilita dopu à a rivolta di i Bastiacci. U 23, u Cunsigliu generale u ludava è li vutava una indennità di 400 franchi. Dui ghjorni dopu, l'associu "des Amis de la Constitution", chì avia à Saliceti cum'è presidente, l'accettava cum'è membru à l'unanimità. Di sittembre 1791, Buonarroti dumandava, à u Cunsigliu generale, una attestazione di meritu civicu per fassi naturalizà francese. U 12 ferraghju 1792, u Cunsigliu deliberava in favore, preghendu u putere legislativu di dalli a citatinanza nanzu à i cinque anni previsti da a legge. Buonarroti scrisse à l'Assemblea di Parigi: "C'est la récompense la plus chère à mon coeur, fort au-dessus, sans doute, de mes services et de mon mérite. Vous trouverez ci-dedans un extrait du procès verbal qui contient l'arrêt du Directoire du Département. Je vous prie, Mr le Président, de mettre le tout sous les yeux de l'Assemblée nationale et de solliciter d'elle le décret qui doit mettre le comble au bonheur dont je jouis depuis que je suis l'étendard de la liberté. Assurez les Augustes Représentants de la France que celui qui a bravé le courroux des grands irrités et des prêtres indignes saura donner, s'il le faut, sa vie pour le soutien de la liberté et de la constitution." U 12 aprile 1792, Buonarroti era in Livornu è andava in Pisa cù a scusa di ricuperà a famiglia ma forse incaricatu di una missione secreta. A pulizza l'hà sappiuta subitu. Fece perquisizioni è truvò scritti rivuluziunarii è prupaganda francese. Si francò da a prigiò venendusine torna in Corsica. I so amichi i più cari eranu Saliceti è i Bonaparte chì, digià, facianu parte di l'estremisti cuntrarii à a muderazione di Pasquale Paoli. Vensenu l'elezzioni pè a Cunvenzione. Saliceti fù unu di i sei deputati è u si purtò in Parigi. Buonarroti partia cù un certificatu datuli da u Distrettu, chì dichjarava "que dans toutes les occasions, pendant quatre ans qu'il a demeuré en Corse, il s'est prêté d'une manière rare à détruire par ses discours et ses écrits les faux principes de quelques faux contre-révolutionnaires et le fanatisme des prêtres". In Parigi, ùn ci stete tantu. Vultò in Corsica in qualità di cummissaru pruvisoriu à u tribunale di u Distrettu. Quandu a Cunvenzione decise a spedizione militare contru à a Sardegna, Buonarroti dumandò à fanne parte "pour aller prêcher les principes de la liberté et de l'égalité et remplir ses fonctions méritoires de l'Apostolat". Scrive à l'Assemblea naziunale: "Je pars pour la Sardaigne, l'épée d'une main, la déclaration des droits de l'autre. J'abattrai les grands, j'éclairerai les Sans Culottes. La Toscane me donna le jour, la France est ma patrie; ma vie est un combat continuel pour la liberté; les députés de Corse savent qui je suis. Je demande au ciel l'éloquence de la Vérité, je demande à la Convention nationale secours et protection pour une épouse et des enfants chéris dans le cas que ma vie fut nécessaire au triomphe de la liberté universelle. L'Europe soit libre, et je meurs content". A spedizione di Sardegna, si sà, fù un fiascu. Pasquale Paoli, si sà dinù, era cuntrariu, è li messenu a disfatta nantu à e spalle. Buonarroti era sbarcatu in l'isulottu di San Petru. Ne partì per Parigi cù una pruclama d'abitanti chì dumandavanu di fà parte di a Republica francese. Per istrada, pianta in Tulò è ghjè forse tandu ch'ellu si dichjara apertamente contru à Paoli. Lucianu Bonaparte u fece assiste à una seduta di a Sucietà pupulare chì vutò una muzione contru à u Babbu di a Patria corsa. Issa muzione fù à l'urigine di l'accuse purtate contru à Paoli. Buonarroti ci deve essa statu per assai per via di a so amicizia cù i Ghjacupini Robepierre, Saint-Just è Desmoulins chì, u 27 maghju 1793, li facianu dà a naziunalità francese. Ciò chì face chì oghje, i dizziunarii di Parigi ponu scrive: "Buonarroti (Philippe), révolutionnaire français d'origine italienne, né à Pise (1761-1837), disciple de Babeuf, auteur d'une Histoire de la Conspiration de l'égalité (1828)". A' l'epica, a Cunvenzione, azzizzata da i Bonaparte è da l'Arena, si vulia sbarazzà di Pasquale Paoli è, per Buonarroti, tuttu ciò chì si dicia è si facia in Parigi era santu è ghjustu. Scrisse libelli feroci: à Paoli, ci vulia à scapallu; i Corsi ci vulia à mandalli in Francia à fà u serviziu militare; a lingua francese devia esse ubligatoria in l'isula. U 7 lugliu, Buonarroti ricevì l'incaricu di parte pè a Corsica cum'è cummissaru strasurdinariu. U ministru di l'Internu ne dava nova "aux autorités constituées, aux Sociétés populaires et aux Sans Culottes de l'île de Corse" per sentesi cù i republicani corsi "pour resserer de plus en plus les liens qui les unissent à la République, éclairer les faibles, surveiller et dénoncer les malveillants... et inspirer aux aristocrates la sainte terreur des lois". A so missione fù interotta grazia à u deputatu Andrei, amicu di Pasquale Paoli, chì dumandò d'attempalla. Dui deputati strasurdinarii, Constantini è Ferrandi, mandati in Parigi per difende l'amministrazione di u dipartimentu di Corsica, eranu intervenuti ancu elli scrivendu à Garat, ministru di l'Internu, è à a "Société des Amis de la Liberté et de l'Egalité, séante aux Jacobins", ma in e so lettere ci era tanti errori chì Buonarroti fece un prucessu à Constantini è u guadagnò. In risposta à Constantini chì avia fattu stampà a so currispundenza, Buonarroti publicò: "La conjuration de Corse entièrement dévoilée par Philippe Buonarroti, citoyen français, contenant la réfutation complète du livre publié par Constantini, sous le titre de sa correspondance, et divers mémoires sur la trahison de Paoli, sur l'état de cette isle, et sur quelques moyens pour la ramener à l'unité de la République". Buonarroti ùn hè più venutu in Corsica è hà fattu bè, chì ùn era sicuru di sorteci sanu. In Parigi si hè sfucatu fin chì i Ghjacupini anu avutu u putere. Dopu à a caduta di Robespierre, hè arrestatu. Liberatu, fece torna parlà d'ellu à l'epica di a cuspirazione di Babeuf contru à i Termiduriani. Babeuf, u cumunistu chì vulia lampà u Direttoriu è ristabilisce a Custituzione di u 1793, fù cundannatu à morte u 26 maghju 1797. Buonarroti fù cundannatu à a depurtazione, ma ùn serà scacciatu da Francia chè in u 1812. Frà tempu avia fattu appena di prigiò à Cherbourg è à l'isula d'Oléron. Avia ricusatu d'adderì à a pulitica di Napulione chì avia fattu tantu per ellu. Dopu à a caduta di Napulione, Buonarroti hè torna in Parigi. Cumpulutteghja pè a redenzione di una Italia republicana, liberata da l'oppressione strangera. U 18 ferraghju 1831, cù un gruppu d'esiliati taliani, segna un pattu cù La Fayette, cumandante di a Guardia naziunale, per chì a Savoia sia francese è a Corsica taliana. Ma hè digià vechju, malatu, mezu cecu. More di sittembre 1837 (u 27 secondu Tencajoli, u 16 dice Anghjulu Rovere in u MEMORIAL DES CORSES). L'opera maestra di Buonarroti fù a "Conspiration pour l'égalité, dite de Babeuf" stampata in Brusselle in u 1828, tradutta in parechje lingue, è ristampata parechje volte. In una ristampa di u 1957, ramentanu chì stratti di u GIORNALE PATRIOTTICO DI CORSICA sò stati publicati in Bastia da u BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES, è aghjunghjenu: "Aucune bibliothèque parisienne ne possède le Giornale patriottico". Un' risicava d'essecine. A sola cullezzione cumpletta (32 numeri) era passata da Corsica à Italia sei anni nanzu. Issa cullezzione era stata cunservata da u capitanu Taddei di Chigliacci di Campulori (Sant'Andria di u Cutone) chì n'avia permessu a publicazione da u BULLETIN DES SCIENCES (fasc. 389-392 (1919) è 421-424 (1921). Hè stata venduta in u 1951 per 200 dollari, ciò chì facia tandu 75.000 franchi, à u famosu editore talianu Giangiacomo Feltrinelli chì n'hà fattu una publicazione versu l'annu 1969. Eranu venuti in Corsica per fà a compra: . Alessandro Garrone, presidente di u tribunale di Turinu; . Franco Venturi, prufessore di Storia muderna à l'Università di Cagliari; . è Giuseppe del Bò. Quale era Feltrinelli? Natu in Milanu u 19 ghjugnu 1926, appartenia à una di e famiglie e più ricche d'Italia. U babbu, chì si era stabilitu in Milanu dopu à a prima guerra mundiale, era un grossu pruprietariu in Italia, allevava bande di animali in Argentina, è ghjera diventatu unu di i principali azziunarii in l'acciarerie è e cumpagnie d'assicurazione. A' 18 anni, Giangiacomo face parte di un gruppu di resistenti à l'armate alemane. A' a fine di a guerra si scrive à u partitu sucialistu è, in u 1948, à u partitu cumunistu ch'ellu abbandunerà per cunsacrassi à attività rivuluziunarie è anarchiste. Diventa editore, è crea l'Istitutu Feltrinelli pè i studii suciali è pulitichi, istitutu chì custituisce un fondu d'archive assai impurtante. Hè cusì chì u 21 lugliu 1951, compra u GIORNALE PATRIOTTICO à a famiglia Verdoni, Madama Verdoni essendu a figliola di u capitanu Taddei. L'edizioni Feltrinelli acquistonu è publiconu manuscritti di gran valore, litterariu è puliticu. Citemu: u "Duttore Ghjivago" di Pasternak, u "Ghepardo" di Tommaso Lampedus, l'autobiografia di Nerù, l'opere di u Tcè Ghevara è di Régis Debray. In u 1967, Feltrinelli andò in Bolivia par assiste à u prucessu di Régis Debray. Fù arrestatu à La Paz è spulzatu. In u 1970, smarisce. A' u mese di marzu di u 1972, vicinu à Milanu, trovanu, à u pede di un pilonu elettricu - unu di issi grossi piloni chì portanu a forza elettrica in cità - u cadaveru di un omu messu in pezzi da un esplusivu. A gamba diritta era staccata da u corpu chì ghjera apertu à parte manca. Ma a faccia era sana. Accantu à u cadaveru in tenuta militare di cumbattitu ci era una sacchetta piena d'aste di dinamita è di detunatori. Ci era una falza carta di identità, ma dinù un ritrattu di a moglia di Feltrinelli cù a figliola. Hè issu ritrattu chì stradò a pulizza. U cadaveru era veradimente quellu di Feltrinelli. U ghjurnale "LE MONDE", di Parigi, scrivia: "La personnalité de M. Giangiacomo Feltrinelli avait trop de relief pour que ne surgissent pas beaucoup de questions. Même disparu de l'actualité depuis deux ans, il était devenu un symbole utilisable. Il va de soi que les milieux modérés et de droite se rallient à la version officielle de sa mort, et ne s'étonnent pas qu'après une existence assez mouvementée il en soit venu à jouer les Sébastien Faure, en payant de sa personne." "LE MONDE" dava dinù una traduzzione di l'editoriale di u ghjurnale "AVANTI", di u partitu sucialistu talianu, è quella di un cumunicatu fattu da parechji amichi di Feltrinelli. L'editoriale di "AVANTI" dicia: "Est-il croyable que cet éditeur milliardaire se taille les moustaches, falsifie ses papiers personnels, garde dans sa poche une photo de sa femme et de sa fille, éléments qui auraient orienté les enquêteurs sur sa piste? Il est stupéfiant qu'un personnage comme Feltrinelli soit arrivé à Milan avec un chargement de bombes, lui que la police tenait à l'oeil après avoir cherché à l'impliquer dans le massacre de la place Fontana." Per l'amichi di Feltrinelli, ùn facia nisun dubitu chì l'editore era statu assassinatu: "Le pouvoir politique, le gouvernement, le capitalisme international avaient besoin d'un inspirateur des attentats récents... Feltrinelli était l'inspirateur idéal... La provocation criminelle et le monstrueux attentat sont la réponse de la réaction internationale à l'évidence d'un massacre d'Etat, au moment où l'on voit que le procès Valpreda a été fabriqué et où les enquêtes de la magistrature de Trévise font surgir des responsabilités précises de la droite. On comprend ainsi que six ou sept bâtons de dynamite puissent exploser dans le mains de Feltrinelli en laissant le visage intact pour permettre une identification certaine." Sia cum'ella sia, Feltrinelli era bellu chè mortu, una vintina d'anni dopu chì a cullezzione unica di u "Giornale Patriottico" sia partuta da Corsica per l'Italia. U 28 marzu 1972, à l'interru, ci era più di cinquemila persone, è persunalità venute da parechji paesi. 10. Guarciu è braccimozzu U 12 lugliu 1794, l'Inglese Oraziu Nelson, u futuru amirale vincidore d'Abucchir è Trafalgar, perdia un ochju davanti à Calvi. Simu à l'epica chì a Corsica si hè staccata da a Francia per unissi à a Gran Brettagna. L'Inglesi eranu stati scacciati da Tulò duve Napulione Bonaparte si era distintu cum'è artigliore. Avianu cusì tempu è asgiu d'occupassi di a Corsica. Nelson, chì avia tandu 36 anni è u gradu di capitanu di vascellu chì currisponde à tenenteculunnellu di l'armata di terra, avia u cumandu di a divisione di e fregate chì patrugliavanu longu à e coste di Corsica è d'Italia. Era sottu à l'ordini di l'amirale Hood, cumandante di a flotta inglese in u Mediterraniu. I Corsi fidi à Pasquale Paoli avianu u cuntrollu di l'isula, ma i Francesi resistianu sempre in Bastia è Calvi. U 22 ferraghju, si eranu ritirati da San Fiurenzu per chjodesi in a citadella di Bastia. A' u mese di maghju, Nelson, da nantu à l'"Agamemnon", un battellu di 74 cannoni, cumandava l'abbloccu di a cità. Malgradu chì u statu maggiore inglese li ricusessi e truppe di terra, fece sbarcà i so marinari in Capicorsu mentre chì e milizie corse inturniavanu a cità. U 24, Bastia capitulava. A' u mese di ghjugnu, Nelson era davanti à Calvi. Custì dinù, facia sbarcà i so omi chì si unianu à i Corsi. Ellu stessu sbarcava per cumandà e batterie chì cannunavanu a citadella. U 12 lugliu, una palla di cannone cascava in a trincea duv'ellu si truvava, è un schizzu di terra è di petre u feria à l'ochju dirittu. Citeremmu ciò ch'ellu ne dice in e so lettere, publicate da u BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES HISTORIQUES ET NATURELLES DE LA CORSE, in una traduzione francese di Bastianu Caraffa. U ghjornu stessu di a ferita, scrive à l'amirale Hood: Les nouvelles, nous le savons, se répandent, et comme on pourrait ne mentionner ni l'occasion ni beaucoup d'autres circonstances, il vaut mieux que je vous en parle moi-même, j'ai été légèrement blessé ce matin; ce n'est pas bien grave comme vous pouvez en juger par mon écriture." L'amirale Hood li rispunderà; "Je suis réellement désolé d'apprendre que vous avez reçu une blessure et j'espère que vous dites la vérité en déclarant que ce n'est rien de grave." U lindumane, 13 lugliu, Nelson scrive à l'amirale: "Mon oeil va mieux et j'espère ne pas perdre complètement la vue. Je serai en état de faire mon service ce soir." U 14, scrive à Tumasgiu Pollard, in Livornu: "J'ai été à moitié aveuglé par ces gens-là qui m'ont donné un vigoureux soufflet pour lequel je suis leur débiteur; j'espère ne pas le rester longtemps." Scrive dinù à a moglia, ma ùn li dice nunda di a ferita. U 16, dice à Hood: "Nous sommes tous bien. Mon oeil est beaucoup mieux." Sempre u 16, dà più detagli in una lettera à William Suckling: "Vous serez surpris quand je vous dirai que j'ai été blessé à la tête par des pierres provenant du merlon de notre batterie. Mon oeil droit est entièrement fendu; mais le chirurgien me fait espérer que je ne perdrai pas totalement la vue de cet oeil. A présent je puis distinguer la lumière des ténèbres, mais je ne puis pas distinguer les objets; cela m'a mis sur le flanc durant un jour; puis, grâce à Dieu, j'ai pu reprendre mon service. Je sens qu'il me manque; ce sont les chances de la guerre; il s'en est fallu de la largeur d'un cheveu que ma tête ne fût emportée." Issu 16 lugliu ùn dice nunda di u so ochju à l'amirale. U lindumane, scrive à Gilibertu Elliot, quellu chì serà fattu vicirè di Corsica: "Mon oeil me fait souffrir et je ne crois pas que je puisse jamais en recouvrer parfaitement la vue". U 4 aostu si decide à parlanne à a moglia, senza dilli tutta a verità: "A l'exception d'une légère égratignure à l'oeil droit, je n'ai reçu aucune blessure." A' a moglia, a verità a li dicerà u 18 aostu, ottu ghjorni dopu à a capitulazione di Calvi, allora ch'ellu si trova davanti à Livornu: "Maintenant que tout est passé, je puis vous dire que le 10 juillet - perchè u 10 allora chì l'accidente si hè passatu u 12? - un boulet est tombé dans notre batterie; les éclats et les pierres m'ont atteint violemment au visage et à la poitrine. Quoique le coup ait été assez fort pour provoquer à la tête une abondante effusion de sang, j'ai pu toutefois m'en tirer très heureusement et je n'ai eu que l'oeil droit presque complètement privé de vue; il a été fendu mais il est guéri tellement bien que je puis distinguer la lumière des ténèbres. Il est complètement perdu et je ne puis plus m'en servir; la tache toutefois n'est pas perceptible à moins qu'on ne le sache. La pupille a à peu près la largeur de la partie bleue dont j'ignore le nom." U babbu d'Oraziu Nelson, quand'ellu amparò a nutizia, messe a ferita nantu à u contu di a fatalità, una fatalità eccezziunale. Li scrisse una lettera strana. Eccune dui pezzatelli: "Il est bien connu que la doctrine de la prédestination est une des croyances des soldats. Elle peut quelquefois être utile. Elle ne doit pas toutefois exclure la confiance que, d'après l'enseignement du Christ, on doit surtout avoir en la Providence qui dirige tous les événements. Il y a eu une puissance infaillible, sage et bonne pour diminuer la force du coup qui a occasionné la perte de votre oeil, et nous remercions la main qui vous a épargné, pour le bien, pour l'exemple, pour l'enseignement futurs dans les années qui suivront... Le Seigneur seul disposera de votre sort comme il l'entendra; les cheveux mêmes de votre tête sont comptés. C'est une excellente doctrine." Allora vedimu ciò chì u Signore riservava à l'amiral Oraziu Nelson: In u 1797, perdia u bracciu dirittu à l'attaccu di Santa Cruz, un portu di l'isule Canarie. L'annu dopu, hè di ritornu in u Mediterraniu è distrughje a flotta francese à Abucchir. U rè di Gran Brettagna li dà u titulu di barone è a dignità di paru inglese. L'annu 1799 hà in cura e coste napulitane è a si sciala fendu l'amore cù Lady Hammilton, a moglia di l'imbasciadore inglese in Napuli. In u 1801, bumbardeghja à Copenaghen è brusgia a flotta danese. U generale Parker chì cummandava a flotta inglese avia datu l'ordine d'arrestà a battaglia. Ellu, mette un cannuchjale davanti à l'ochju cecu è dice: "ùn vegu micca chì Parker facci segnu di piantà", è cuntinuveghja à battesi. In u 1804, attacca à Barcellona. D'uttobre 1805, attacca a flotta francese, cumandata da Villeneuve, è a spagnola, cumandata da Gravina, quand'elle sortenu da Cadice. Davanti à Trafalgar fù un disastru pè i Francesi è i Spagnoli. Gravina fù feritu, Villeneuve s'hè tombu, ma l'amirale Nelson, vitturiosu, ci lasciò a vita. 11. Quandu Lucca Antone Viterbi dighjunava à morte U 16 sittembre 1821, Lucca Antone Viterbi era cundannatu à morte. A so vita hè un rumanzu, a so morte un mudellu di risulutezza. Lucca Antone Viterbi era natu à a Penta di Casinca trè ghjorni nanzu à Napulione, u 12 aostu 1769. U babbu, Simon Paulu Viterbi era avucatu. Dete à u so figliolu assai educazione è appena di struzzione, è po u mandò in Firenze à e scole. Lucca Antone vultò in casa soia à l'età di 18 anni, laureatu in Dirittu è cù a speranza di pudè fà l'avucatu cum'è u babbu. In più di e so cunnuscenze in leggi, avia pigliatu gustu pè a litteratura. L'estru pueticu l'avia di natura. Subitu ghjuntu da l'Italia, sposa una giuvanotta chì campa pocu. Una seconda moglia li dà ottu figlioli, un maschju, Orsu Paulu, è sette femine. Quand'ella schjatta a rivuluzione francese di u 1789, Lucca Antone hà 20 anni. I Viterbi si dichjaranu pè u novu regime. Republicani accaniti, ùn muteranu mai di partitu. A disgrazia entrerà in casa di i Viterbi u 12 maghju 1790. A Corsica, diventata dipartimentu francese, era in traccia di urganizà a nova amministrazione. Issu ghjornu, à u cunventu di a Venzulasca, devianu eleghje a nova municipalità. Simon Paulu Viterbi era custì cù i so dui figlioli, Lucca Antone è Petru. Avanti à u votu, ci sò, in l'assemblea, chì pruponenu di scaccià i Frediani, cugnumati i Moschetti. Partitanti di l'anzianu regime chì l'avia datu un titulu di nubiltà, i Frediani eranu cunsiderati da certi Republicani cum'è nimichi di a libertà. Simon Paulu Viterbi ùn era di issu parè, ma si assuciò à a maggiurità chì decise di ùn lascià vutà i Frediani è di metteli fora. Tandu, un certu Pieru Ghjuvanni Serpentini, di u partitu di i Frediani, tratta à Simone Viterbi di chjachjarutu. Simone li risponde ch'ellu hè un falzu è si pesca una stilettata. I dui figlioli, chì ghjeranu fora, venenu à succore u babbu. In issu mentre, Francescu Andria Frediani hè assassinatu. Quale hè chì l'avia tombu? Un' si sà. Corre a vuciata chì ghjera Lucca Antone. U so caratteru impulsivu pudia falla crede. U fattu stranu hè chì a ghjustizia ùn hè micca intervenuta. Un' ci fù nisunu prucedimentu penale nè contru à Serpentini, nè contru à Lucca Antone. U risultaztu fù chì, in paese di a Penta, duie famiglie intravanu in nimicizia. Quattru mesi dopu, unipochi di i partitanti di i Frediani ghjunghjenu davanti à a casa amica di Venturinu Suzzarini, casa chì ghjè di punnta à quella di i Viterbi. Partenu e fucilate: ci hè dui morti è parechji feriti. Lucca Antone ùn ci era per nunda chì, issu ghjornu, ùn era in paese. Cinque mesi passanu. Ugnunu si curava. Un ghjornu, Petru Viterbi, u fratellu di Lucca Antone, passa davanti à a casa di Dunatu Frediani. Si pesca una palla in una spalla. U 14 lugliu 1790, Pasquale Paoli era rientratu in Francia dopu à vinti anni d'esiliu in Londra. Paulisti nanzu, i Viterbi restanu Paulisti, postu chì Paoli avia accettatu u novu regime francese. Ma quandu, in u 1794, l'Inglesi sbarcanu in Corsica cù l'accunsentu di Paoli, i Viterbi si spatrieghjanu in Tulò. I Frediani ne prufittanu per brusgià e so case è spiantà e so pruprietà. In u 1796, l'Inglesi si ne vanu. I Viterbi rientrenu à a Penta è mandanu i Frediani in tribunale. Tandu, u vechju Francescu Andria Frediani pensò ch'ella era l'ora di finiscela cù issa nimicizia. Ci hè ghjente chì s'inframette è, per cunsulidà un trattatu di pace, fù decisu di marità un figliulinu di Francescu Andria Frediani cù una figliola di Lucca Antone Viterbi. Megliu ùn si pudia sperà ma, quandu a gattiva sorte si ne mischja, ùn ci hè più nunda chì vaghi à bon talentu. Allora chì Simone Viterbi era andatu spenseratu à a Porta d'Ampugnani, i Frediani u facenu tumbà. Forse pensavanu ch'ellu andessi à u tribunale di u distrettu per cuntinuvà a causa. A gendarmeria, aiutata da Lucca Antone, si mette in campagna per arrestà i criminali. Tutti seranu chjappi, for di unu, Carlu Frediani, chì si mette à a machja è more pocu tempu dopu da e frebbe di stagione in e padule di Tavagna. Anu contu chì Lucca Antone averebbi apertu a fossa, sventratu a cascia, è pigliatu u cadaveru à stilettate. In tribunale, i Frediani, per avè brusgiatu e case di e i Viterbi, sò cundannati à i danni è interessi, è, pè u crimine, ci sò chì piglionu dece anni di galera. Eramu in u 1798. Tandu, u Direttoriu era in traccia di riurganizà i tribunali, è Luccantone, diplumatu in Dirittu, fù fattu procuratore generale. Era un fattu stunante è una carica difficile per un omu mischjatu à tanti affaracci ma, intelligente era, è fece un accusatore publicu assai distintu. Avimu dettu chì i Viterbi eranu è restavanu republicani. Lucca Antone vota contru à u Cunsulatu à vita è si face rivucà da u generale Morand, mandatu in Corsica da u Primu Consule cù tutti i puteri, civili, militari è ghjudiziarii. Lucca Antone si ne colla à a Penta, malvistu da i Bonapartisti, sottupostu à tutti l'affronti. U generale Berthier chì, in u 1811, succede à Morand, u face mette in prigiò. Ne sorte quandu, in u 1814, Napulione, battutu da i Prussiani è da i Russii, rinuncia à l'Imperu. U 2 nuvembre 1814, Dunatu Frediani francava l'usciu per rientre in casa soia. Li tiranu un fucilata è u tombanu. Quale hè chì avia tiratu? Hè certa chì suspettanu à Lucca Antone o u figliolu Orsu Paulu chì, oramai, devenu piattassi. A' a fine di ferraghju 1815, Napulione parte da l'isula d'Elba per ricunquistà u so tronu. U primu marzu sbarca à Golfe Jouan. U 20 entre in Parigi. U 30 marzu, in a piaghja di u Revincu, ci hè una cuncolta di ghjente per festighjà l'avenimentu è almanaccà di sbarazzassi di Bruslart, u guvernatore chì a l'avia pruvata à mandà à quachidunu in l'isula d'Elba per assassinà à Napulione. Eccu chì, à issa reunione, affacca Lucca Antone cù u figliolu è una decina d'omi. Luccantone ùn era monarchistu ma, di Napulione ùn ne pudia sente u nome. Per ellu, era l'omu chì avia strangulatu a libertà. A' u Revincu, Francescu Ceccaldi è Bastianu Ceccaldi, figliolu è figliulinu di u merre di u Viscuvatu, sò tombi. Si sapia chì ghjeranu male cù i Viterbi chì voltanu à a machja. U tribunale prununcia una cundanna à morte, a cunfiscazione di e so pruprietà è a distruzzione di e so case. A' a machja, i Viterbi manuvranu è intriganu per chì u ghjudiziu di a Corte di Bastia sia annullatu da a Corte di Cassazione. U 10 ghjugnu 1818, Constant, cummissaru speciale di pulizza per tutta a Corsica, scrivia à u so ministru: "La Cour n'a point encore reçu le renvoi de son arrêt de mise en accusation contre le fameux Viterbi, de la Penta. Cet arrêt a été attaqué en cassation. Et le sieur Pompei, avocat de l'accusé, part aujourd'hui pour Paris à l'effet de soutenir le pourvoi. On invoque l'amnistie et on veut faire passer pour un coup d'exaltation l'assassinat commis par Viterbi sur la personne du fils Ceccaldi, son ennemi, qu'il rencontra au camp des insurgés où Viterbi s'était rendu comme tous les rebelles et dont il fut chassé par suite de cet assassinat. Le pavillon tricolore flottait sur la maison de Viterbi pendant qu'il se rendait au camp et l'on veut aujourd'hui invoquer l'amnistie! Mais Viterbi a un parti puissant! Mais il est intimement lié avec M. Arena, substitut du procureur général, et Viterbi n'avait d'autre maison que la sienne quand il venait à Bastia! Et Viterbi s'était soustrait jusqu'ici aux clameurs de la vindicte publique nonobstant plusieurs autres crimes dont il était accusé tant lui que son fils! On n'a qu'à consulter le répertoire des mandats d'amener et d'arrêt lancés par les juges d'instruction qui se sont succédés depuis de nombreuses années." Sette ghjorni dopu, Constant scrivia: "Deux sicaires de Viterbi, accusés de divers meurtres, viennent d'être acquittés par la Cour royale, et sous les auspices du substitut Arena. Lorsque un pays n'est régi que par la justice et la clémence, sa sûreté est bien compromise quand la première lui manque de la part de ses tribunaux." Quandu i Viterbi sò arrestati è messi in prigiò in Bastia, a struzzione di a causa ripiglia. U 24 ghjugnu Constant sà chì i Viterbi ùn serranu micca cundannati: "La chambre des mises en accusation a acquitté le nommé Frediani, accusé de tentative de meurtre. C'est le préliminaire de l'absolution de Viterbi. Les deux familles étant ennemies, les deux chefs étant arrêtés, ils se sont prêté un mutuel appui pour se sauver réciproquement. On s'est tû sur les Frédiani à condition qu'on se taise sur Viterbi." E', di fatti, u babbu è u figliolu sò dichjarati nucenti. Sortenu da prigiò u 5 dicembre 1818 è raghjunghjenu a Penta, festighjati da i so amichi. Lucca Antone pudia pensà d'ùn avè più nunda à fà cù a Ghjustizia. In casa, passava u so tempu à scrivacciulà chì, l'emu detta, era puetu. In Bastia, duve Luigi XVIIImu avia ristabilitu a Corte di Ghjustizia, ci era un procuratore generale chì si chjamava Gilbert Boucher. Numinatu in u 1919, i so sciali eranu di fà cundannà in cuntumaccia tutti quelli chì ghjeranu à a machja per crimini o per pulitica. Boucher rivede l'inchiesta fatta pè a morte di Dunatu Frediani, tombu sei anni nanzu, è inculpa à Lucca Antone è u figliolu per cumplicità. Orsu Paulu imbarca è si ne và in Italia. Cundannatu à morte in cuntumaccia, si rifugieghja in Napuli fendu u camallu per guadagnassi un pezzu di pane, dendusi a falza casata di Moschetti. Perchè Moschetti? Avimu dettu chì Moschetti era u cugnome di i Frediani. E' Orsu Paulu si era messu in testa chì tuttu ciò ch'ellu facia di male averebbi avvilitu i so nimichi. E' malfatte ne facia! E facia apposta per chì i Napulitani u mettinu in prigiò, vene à dì per ch'elli mettinu à Moschetti in prigiò. Avia scrittu è fattu stampà una falza biografia ch'ellu vendia in i carrughji di Napuli, è ch'ellu mandava in Corsica cù u scopu di disunurà i Frediani. Quand'ellu dumandava a limosina, per ellu eranu i Frediani chì a dumandavanu; quand'ellu scruccunava, eranu i Frediani chì scruccunavanu. Hè mortu in a miseria, in l'uspidale di Napuli, cuntentu di ciò ch'ellu avia almanaccatu. Rivenimu in Corsica è à Lucca Antone Viterbi. U fratellu, Petru, era mortu dopu à esse vultatu da Francia duv'ellu avia servutu in l'armata. Ellu, era statu arrestatu u 27 marzu 1821. Di sittembre passava in Corte d'Assise. Ricurdemu chì, in Corsica, Napulione avia suspesu u ghjuratu è u rè, tandu, ùn l'avia ancu ristabilitu. Lucca Antone hè dunque ghjudicatu da i soli magistrati. U 16 sittembre 1821, u procuratore generale Boucher ottene chì Lucca Antone sia cundannatu à morte è à 2000 franchi di danni è interessi à prò di u capitanu Marcu Antone Frediani chì riprisentava tutta a famiglia. U prucessu fù longu. Viterbi chì, l'emu detta, era struitu in leggi è intelligente, fece prova di prisenza di spiritu, di curaggiu, di fiertà, è circò di cunvince u tribunale chì pè a morte di Dunatu Frediani ùn ci era per nunda; è certi cunsiglieri funu cunvinti, ma u procuratore ebbe a maggiurità. Dui mesi dopu, Boucher era destituitu da u ministru di a Ghjustizia per avè fattu prova d'accanimentu, di passione, ma Lucca Antone restò in prigiò aspettendu a morte. Di sapè chì a sentenza avia da esse eseguita in piazza publica, ùn a pobbe suppurtà. Era una tacca per tutta a famiglia. Era megliu à more nanzu. Prova à avvelenassi è ùn li riesce. Allora decide di lasciassi more da a fame. U 25 nuvembre 1821 principia à dighjunà. Ricusa u manghjà è u beie. L'avianu lasciatu carta, penna è calamaru è, ogni ghjornu, scrivia ciò ch'ellu patia. Issu ghjurnale serverà più tardi à i medichi per studià a prugressione versu a morte di un individuu sottumessu à un dighjunu cumplettu. I so scritti sò tocchi à un scrittore inglese, Rubertu Benson, venutu in Corsica dui anni dopu, d'uttobre 1823, è chì l'hà publicati in u 1825. In u so libru "La Maison des Viale", Michele Villa dice (p.112): "Le courage et la force d'âme de Viterbi avaient ému en sa faveur l'opinion publique unanime. Salvadore Viale, qui avait instruit le procès et assisté à l'autopsie, dira plus tard à Guerazzi: "Moi je ne l'aurais pas condamné". Au palais, Benson recueillit le journal tenu en prison par Viterbi et le publiera dans ses "Sketches of Corsica". Salvadore s'en inspirera pour un de ses poèmes d'inspiration purement corse: "Les derniers vers d'Antonio Uberti." Di i scritti di Viterbi, eccune quanchì passu cum'elli sò stati riprudutti da l'avucatu Moquard, in u 1842, da Luigi Campi, in u 1890, da Francis Beretti, in u 1974, è da Elie Papadacci in u 1982: U 6 dicembre Lucca Antone Viterbi avia scrittu: "Pouls intermittent, tête confuse. A 9 heures: prostration des forces. Bouche sèche. Pouls faible et régulier. Bouche et gosier desséchés." U 9 dicembre: "La seule crainte de l'ignominie, et non celle de la mort, m'ont fait prendre l'extraordinaire mais irrévocable résolution que j'exécute au prix des plus horribles souffrances et d'une effroyable agonie. Mon courage et mon innocence me donneront la force de les supporter jusqu'au bout. Je pardonne à ceux de mes juges qui m'ont condamné d'après leur conviction." L'11 dicembre: "J'ai conçu et exécuté le projet le plus étrange peut-être qui soit jamais entré dans la tête d'un homme. Je l'exécute au milieu de souffrances terribles, inouïes, pour soustraire mes parents et amis à l'opprobre et au déshonneur, pour enlever à mes ennemis la satisfaction de voir tomber ma tête sous la hache du bourreau, et pour montrer à celui qui fut mon atroce, mon unique et détestable assassin - vole parlà di u procuratore generale Gilbert Boucher -, quels sont l'âme et le caractère d'un véritable Corse." U 14 dicembre: "Point de nouvelles de ma famille. On a défendu à mes amis, dans la ville, d'approcher de ma prison. Sept soldats inexorables sont postés dans la petite chambre où je suis confiné: ils épient, d'un regard inquisitorial, mes plus légers mouvements, tous mes gestes, toutes mes paroles: précautions plus dignes d'un pacha de Saint-Jean-d'Acre que d'un gouverneur français qui se pique d'humanité." U 17 dicembre: "Je meurs après une vie pure et innocente, et je la vois s'éteindre avec autant de tranquillité que Socrate, Sénèque et Petrone." U 20 dicembre ùn avia più chè dui ghjorni à campà. Facianu 26 ghjorni ch'ellu dighjunava: "Onze heures: je suis au moment de mourir avec la sérénité du juste. La faim ne me tourmente plus et la soif a entièrement cessé. La tête a perdu sa lourdeur, ma vue est nette et claire. En un mot, un calme parfait règne non seulement dans mon coeur et dans ma conscience, mais même dans tout mon corps. "Le peu d'instants que j'ai encore à vivre glissent paisiblement comme l'eau d'un petit ruisseau qui va retrouver une plaine charmante et délicieuse. La lampe va s'éteindre faute d'huile pour l'alimenter." U 20 dicembre, nanzu di spirà, Lucca Antone Viterbi face una stinzata è dice: "Sò prontu à lascià istu mondu". Avà restava à interrà u cadaveru. Dui ghjorni nanzu avia scrittu, à a moglia, e so ultime vuluntà: "Ma chère épouse, "Nous approchons enfin du dénouement, et dans quelques heures se déroulera la scène finale du dernier acte. Je ne me fais aucune illusion sur le sort qui m'attends, et ne pense pas qu'il soit possible d'obtenir quoique ce soit en ma faveur. Néanmoins je me dispose avec sérénité d'âme et résignation à faire mon voyage pour un monde inconnu, car j'ai la conscience nette et n'ai rien à me reprocher. Si j'en ai les moyens et le temps, je finirai ma carrière de manière à ne pas faire rougir ni mes parents ni mes persécuteurs eux-mêmes. "Quand j'aurai cessé de vivre, il me sera indifférent d'être enterré à Bastia ou à Penta, mais dans le cas où, par une considération quelconque, vous voudriez faire transporter mon corps au village, je vous ordonne et vous recommande de suivre les instructions contenues dans la présente lettre. "Je n'ai jamais pensé comme le vulgaire et je veux être traité suivant mes principes philosophiques. "Voici l'ordre à observer dans la marche du convoi funèbre. 1) Dès le matin du jour de l'enterrement, mon cercueil sera couvert d'un drap mortuaire, sur lequel on placera quelques branches de cyprès. 2) Dix-huit parents - ch'ellu cita - se placeront à la tête du convoi, ayant un crêpe noir au bras et une branche de cyprès. 3) Après eux viendront douze habitants choisis parmi les plus pauvres de la commune. Ils porteront chacun un cierge d'une livre, et seront disposés sur deux rangs de chaque côté de la route. Entre ces deux haies, et au milieu se trouvera le cercueil avec les porteurs. 4) Après eux marcheront - ci hè torna parechje persone citate - . Eux aussi porteront un crêpe noir au bras et un rameau de cyprès à la main. 5). Cette troisième division sera suivie de l'abbé, mon cher compère. Cet unique prêtre aura un cierge de deux livres. 6) Messieurs - duie persone citate - de chaque côté du prêtre l'assisteront en psalmodiant les prières d'usage. 7) Viendront ensuite les amis de la famille. 8) Le convoi entrera dans l'église paroissiale où il restera quelques instants, puis il reprendra sa marche dans l'ordre prescrit - dunque, u republicanu Luccantone Viterbi accetava u prete ma miccal'esequie è a messa, o sapia chì u cadaveru di quellu chì si dava vuluntariamente a morte ùn era degnu di entre in chjesa. 9) Deux pauvres gens à qui l'on paiera la journée, se rendront d'avance dans le lieu de l'inhumation porteurs de deux pelles e deux pioches. 10) Mes gendres donneront le premier coup de pioche et jetteront la première pelletée de terre sur mon cercueil. En l'accomplissant, il répéteront ces mots à haute voix: "Je jure de ne jamais oublier de quelle manière est mort mon parent Luc-Antoine Viterbi". 11) après l'inhumation, le cortège rentrera au village dans le même ordre pour se rendre devant la porte de l'église. Là il se dispersera dès que le prêtre y sera rentré. 12) Aussitôt après la levée di corps dans la maison, ma femme appellera toutes ses filles - e donne ùn andavanu à l'interru, era l'usu cusì. Elles se mettront à genoux, jureront une haine éternelle à nos persécuteurs et prendront l'engagement de célébrer tous les ans l'anniversaire de ma mort. "A cet effet, elles se réuniront chaque fois, avec leurs enfants, dans la maison paternelle, pour se rendre au cimetière. Là, unies à leur mère et à leurs enfants, elles jureront de ne jamais oublier le procédé infâme, employé par les adversaires pour faire mourir leur père et de transmettre à leurs petits neveux la mémoire de ce douloureux événement. E' Lucca Antone aghjunghje pè a moglia: "Souvenez-vous sans cesse de votre affectionné mari, inculquez à vos enfants des sentiments d'honneur et de chasteté, prêchez-leur l'union, l'attachement aux bons et sincères parents, la loyauté et la franchise avec les amis, la bienveillance avec les personnes indifférentes, la pitié et la sensibilité envers les malheureux, et une haine mortelle à nos ennemis. "Je vous embrasse d'effusion de coeur, Luc Antoine." Isse ricumandazioni per l'interru ùn anu servutu à nunda. Non solu l'autorità militare impediinu ch'ellu sia sepoltu à a Penta, ma u fecenu interrà à l'appiettu. Nantu à u cadaveru ci lamponu calcina viva per cunsummallu. Un curdone di suldati inturniava a fossa per chì nimu si avvivini. Da a Penta, è tutta a Casinca, eranu partuti 600 omi. Anu sappiutu per istrada chì Lucca Antone ùn serebbi micca sepoltu cum'è un Cristianu. Un centu anu cuntinuvatu è sò ghjunti in Bastia, ma i suldati curravanu sempre a fossa. In Bastia, e cunfraterne si eranu preparate per scurtà a cascia. Quand'elli anu sappiutu chì Lucca Antone Viterbi era digià sottu terra, e campane di tutte e chjese si messenu à sunà à murtoriu, è e butteie chjusenu e so porte. 12. Paganini in Corsica (?) U 27 maghju 1840, muria, in Nizza, Nicolò Paganini, issu musicante strasurdinariu è stranu chì cacciava, da u viulinu, soni di l'altru mondu. U chjamavanu u magu, u diavule, Satanassu è Maurice Barrès hà scrittu chì, à u Medievu, un omu simile l'averebbinu brusgiatu vivu, in piazza publica, cum'è stregu. Paganini era natu in Genuva, u 27 uttobre 1782, in una stretta vicinu à u portu, chjamata "Il passo della Gatta mora", una sretta bughjosa, brutta, è chì sentia u pesciu fragicu. Da chjucu, Paganini paria una misgia cotta. Pienghjia quand'elle sunavanu e campane è l'organu li facia ghjunghje u tremuleghghju. E prime lezziò di musica l'hà avute per isse cantine affumicate di u vechju portu, da marinari inturcati chì cantavanu à son di mandulina, mezu à donne scullaghjate chì servianu vinu è calamari fritti. U so primu strumentu hè statu, ghjustappuntu, a mandulina, ma, subitu dopu s'hè messu à u viulinu. I soldi ch'ellu guadagnava cù issu strumentu, i si ghjucava à carti o i si spendia cù e prustitute. Da u 1802 à u 1805, smarisce. Ne parleremu dopu. Quand'ellu volta, Lisa Bonaparte, maritata cù u capitanu Baciocchi, fatta principessa di Lucca è Pimbinu da Napulione, si ne innamora. In a so Curtichjula di Lucca, si annuiava. Allora vulia fanne u paradisu dei e Bell'Arti... cum'è u fratellone facia à e Tuileries, è ricevia unipochi di intellettuali sfaccendati chì cumpunianu madrigali. Tandu, u Genuvese Paganini era in traccia di diventà u più celebre di i musicanti. Lisa ne fece u primu viulunistu di u palazzu. Si sentia vene menu quandu l'archettu magicu - un archettu longu longu - facia nasce tutte l'armunie di u Paradisu... è di l'Infernu. E' e serate si prulungavanu da u salottu... à a camera. Eramu in u 1805. Lisa avia 28 anni. Un' avia micca issa bellezza pura di Paulina chì Canova hà fattu cunnosce à u mondu interu scultendula nuda, ma era affascinante cù e so spalle maestose, e so labbre vuluttuose, u so sguardu languidu. Paganini avia 23 anni è ghjera guffacciu. Senza cuntà u so caratteru purcinu. Ma ci